george83

totul este cenusiu in Romania…hainele, oamenii, starea de spirit, criza financiara etc…stau si ma uit pe strada si vad numai haine inchise la culoare. A fost o mica exceptie anul trecut cand s-a purtat culoarea rosu si am observat multe persoane cu imbracaminte rosie. Dar atat si la un moment dat chiar prea mult rosu . Este nevoie ca sa fie un trend pentru ca oamenii din Romania sa isi schimbe atitudinea cu privire la imbracaminte? Am impresia cand ma uit la clipurile video dinainte de ’89 ca ma uit pe fereastra…aceleasi pardesie gri, geci negre si fesuri maro. As dori sa vad o explozie de culoare pe strazile din orase…sa vad culori calde si in alte anotimpuri decat vara. Explicatia acestor culori inchise este faptul ca nu se murdaresc asa vizibil, deci nu se spala asa des, deci consum redus de detergent, apa si energie. Sa inteleg ca este datorita crizei financiare? Nu cred pentru ca si in anii trecuti am vazut aceleasi haine cenusii. Si aceste culori afecteaza si starea de spirit a lor si a celor din jurul lor. Cum ar fi sa vezi numai culori deschise, aprinse, calde?….Parca ti-ar face o idee mai buna ziua. Nici femeile parca nu arata asa de bine in culori inchise….arata altfel intr-un galben pal, intr-un verde smarald sau intr-un blue ciel….te face sa vrei sa te joci cu acea femeie…Aici este o mica problema a noastra: nu ne dam seama ca micile detalii fac viata sa fie frumoasa.

cat de dobitoc sa fii sa bati o femeie frumoasa?  si aici mai intra si Whitney Houston…..nu ii inteleg pe barbatii acestia care cred ca daca femeia de langa ei ii iubeste poate sa o trateze cum vrea el, ca este proprietatea lui. Unii si-ar da si o mana sa fie cu o asemenea frumusete, s-ar mandri si ar trata-o ca pe o regina ce este. Si vine un dobitoc, un animal, un nenorocit, care ii face asa ceva. Ar trebui castrati (apropo de violatorii din Italia si de oriunde) si pusi la munca silnica.

Dificultatea nu e în a gasi un prieten pentru care sa mori, ci de a gasi un prieten pentru care merita sa mori. Homer

asta este problema…..am mai vorbit despre ce ar insemna un prieten adevarat dar oare mai exista asa ceva? in lumea aceasta care se misca ametitor de repede, in care se alearga dupa bunuri materiale si in care nu se mai socializeaza se mai gasesc prieteni buni?…stau sa ma gandesc la prietenii mei. Nu sunt multi, ii numeri pe degetele…oare ar merita sa mor pentru ei? Aceasta este intrebare pe care mi-o pun in multe randuri. Da, eu ii consider prieteni buni deoarece m-au ajutat de cateva ori, ii cunosc de mult timp, avem diverse lucruri in comun dar nu cred ca vreunul a reusit sa ma cunoasca cu adevarat. Nu stiu daca a vrut cineva sa ma cunoasca….pentru ca sunt destul de complicat si greu de suportat cateodata. Tot mereu eu am fost cel care le-a ascultat problemele si le-a dat sfaturi. Cand a fost vorba de problemele mele le-am ascuns cu o gluma sau am zis ca nu vreau sa vorbesc despre ele. Si au uitat ca am avut vreo problema sau nu i-au dat importanta. Pentru ca oricat de grava ar fi problema ta oamenii din jurul tau intotdeauna o sa o compare cu o problema a lor asemanatoare sau se gandesc cum ar face ei in aceeasi situatie. Nimanui nu ii pasa cu adevarat de problema ta. Da, primesti unele sfaturi (daca le primesti) sau cuvinte de incurajare dar nu te inteleg, nu stiu ce este cu adevarat in sufletul tau. Eu imi dau seama de asta si prefer sa imi “ingrop” problemele. Prefer ca prietenii mei sa nu fie nevoiti sa gaseasca cuvinte de incurajare. Si totusi am momente in care imi doresc sa am un prieten caruia sa ii impartasesc toate problemele mele….caruia sa ma descarc. Sunt unele persoane care reusesc sa isi verse of-ul oricui. Eu sunt din cealalta categorie….poate de asta si am inceput acest blog….sa imi gasesc o cale prin care sa spun cuiva ce ma apasa….
revenind la prieteni: am primit unele sfaturi pe care le stiam deja de la primul cuvant…stiam ce mi se v-a spune. Daca stii prea mult nu este bine. Asa cam sunt eu, cel putin pe partea de psihologie relationala: intuiesc ce va spune celalalt de la primele cuvinte. Si nu este bine deloc….pentru ca ma dezamagesc unele sfaturi. Sunt sfaturi din acelea de genul: “totul va fi bine” (adica si maine va rasari soarele), “o sa treci si pe asta” (normal…omul este facut sa uite), “stiu ca esti puternic si nu te va darama” (adica stie ca nu te vei arunca de la fereastra) si tot asa….Cand nu simti ca celuilalt ii pasa te va durea mai mult decat daca nu ti-ar spune nimic. Oare cati dintre voi aveti prieteni pentru care sa merite sa muriti? Infricosator gand, nu?

“…Cum iubeşti sa-ţi hie ţie oamenii aşa şi tu să hii lor.Să te fereşti de a străinului.Să-ţi hie destul cu al tău.Să vă grijiţi hie carele de voi să vă ţineţi trupul nespurcat.În ruga, în truda, întru paza sventei biserici.”
citat din Cartea românească de învăţătură a mitropolitului Varlaam 1643

“Deci au purces Stefan-voda în sus pe la Cernăuţi şi pre la Hotin şi au strânsu oaste, feliuri şi feliuri de oameni. Şi au purces în gios. Iar turcii, înţelegând că va sa vie Stefan-voda cu oaste în gios, au lăsat şi ei Cetatea Neamţului de a o mai bate şi au început a fugi spre Dunăre. Iar Stefan-voda au început a-i goni în urmă şi a-i bate, până i-au trecut de Dunăre. Şi întorcându-se înapoi Stefan-voda, s-au apucat de au făcut manastirea Voronetului. Şi au pus hramul bisericii sfântul Gheorghie.”
citat din Letopisetul Ţării Moldovei

la vremea aceea aceste scrieri erau corecte gramatical. Acum daca stam putin sa le analizam nu mai sunt corecte. Atunci de ce exista toata aceasta polemica despre cum scrii pe blog? Am tot citit pe unele bloguri ca sunt unele persoane care se erijeaza in critici literari. Consider ca atat timp cat nu faci greseli flagrante de gramatica (gen: cobor in jos, este multe si etc) mai important este ceea ce incerci sa spui. Decat sa iti faci un blog cu multe video de pe youtube, cateva glume si despre cum esti nefericit ca nu ai vazut vreo telenovela aseara dar sa fie corect gramatical pana la ultimul punct prefer pe unul care sa mai greseasca datorita vitezei dorintei de a scrie ce gandeste si sa fie ceva bun si calitativ. Vrem sa nu mai conteze cantitatea ci doar calitatea….asa ca daca va hotarati sa imi corectati in vreun fel posturile o sa….nu o sa fac nimic pentru ca omul este liber la opinie dar asta nu va schimba cu nimic felul meu de a scrie aici.

mi-a spus odata bunicul meu ca el a iubit o singura femeie: pe bunica mea. Si l-am intrebat daca nu si-a dorit sa cunoasca alte femei iar el mi-a raspuns ca nu, pentru ca a fost fericit alaturi de ea. Intr-adevar au fost si momente grele dar stia ca ea este cea care il iubeste. Acum peste multi ani stau sa ma gandesc la povestea lor si nu stiu daca eu o sa ajung vreodata asa. Adica sa nu ma gandesc la cum ar fi altundeva, altcumva, altcineva. Multe persoane, inclusiv eu, se gandesc la cum ar fi fost daca se nasteau in alt loc dar problema este ca nu mai poti schimba nimic. Este in van sa iti doresti sa te fi nascut altundeva, pentru ca oricat de tare ti-ai dori tot nu o sa se schimbe trecutul. Si atunci de ce ma gandesc la asta? Constientizez ca nu se va schimba nimic si totusi prefer sa imi complic viata si sa ma gandesc la lucruri imposibile. Si asta cred datorita dorintei de cunoastere….a faptului ca imi doresc sa stiu toate variantele posibile ale unui lucru. In toate relatiile mele am facut in asa fel incat partenera sa nu se plictiseasca, sa nu isi doreasca ceva nou….dar nu am gasit pana acum si varianta mea feminina ….Femeile tind sa se plafoneze cand intra intr-o etapa mai avansata a unei relatii. Omit sa aiba grija de ele, devin mai pretentioase si cateodata uita de nevoile partenerilor. Nu vreau sa generalizez…mai sunt femei care nu se plafoneaza, pentru care fiecare zi este ca si prima din relatie. Eu asa o femeie caut, poate asa o femeie ma va face sa nu ma mai gandesc la ce-ar fi fost daca. Imaginatia mea cu imaginatia ei ar putea crea un zid intre lumea reala si cea care ar fi putut fi…..si as putea fi fericit….

a nins in Bucuresti…cum era de asteptat s-a facut putina mizerie si este ud pe jos. Totusi am observat ca inca se poarta acele cizmulite cu platforma din piele intoarsa. Poate unii stiti ca pielea intoarsa nu se comporta asa de bine cand este udata (se face urata si este necesara o curatare mai atenta). De ce sa porti asa ceva cand vezi ca afara ninge? Poate pentru ca se poarta? Ca este un trend? Marea majoritate a femeilor care poarta azi asa ceva in picioare sunt sigur ca la asta s-au gandit. Si aici ar mai fi 2 variante:
1. nu ai alta pereche, de preferat din piele
2. ai alta pereche dar nu se potriveste la poseta (ca sa nu spun ca esti prea maniaca cu trendul si moda si toate prostiile astea)

Am mai scris intr-un post anterior ca din pacate la noi in Romanica trendul este ca si respiratul. Cum incepe sa se poarte ceva marea majoritatea isi cumpara. La fel si cu aceste cizmulite. Eu nu am spus ca sunt urate (cum am spus despre cizmele cu varf lung) dar nu sunt pretabile la orice vreme. Si cand porti asa ceva pe ploaie (pentru ca marea majoritatea a modelelor sunt fie din material textil ori din piele intoarsa) nu prea gandesti. Da: esti o pisi!! “Hai ca te pup, fato! ne vedem in bambuu sa bem o apa plata si sa incercam sa agatam un nene cu bani sau macar un capsunar venit cu bemeweu tunat acasa”

iar a plouat in Bucuresti…deci iar mizerie, baltoci, noroi si etc. Nu stiu cum vrem sa fim noi capitala europeana daca avem mizeria asta. Nu este vorba de gunoi ci de un praf etern….faceti un experiment: stergeti praful si deschideti geamul: o sa se puna un strat gros de praf in cateva minute. Asta este orasul in care traim. Si in care ne imbolnavim. Si in care ne murdarim…..M-am saturat de mizeria care domneste in Bucuresti…vreau altceva, vreau un oras curat si in care sa nu fiu nevoit sa imi spal pantalonii in fiecare seara

am gasit idealul de femeie: roscata creata. nu conteaza ca este urata, grasa si mica de inaltime….sa fie roscata si neaparat creata . Mi-am dat seama ca am o slabiciune pentru femeile cu parul cret….nu stiu de ce dar ador femeile de genul asta. Nu stau sa ma gandesc daca este permanent sau parul lor natural….pur si simplu ma incita…dar de ce roscata atunci? au ceva mai altfel roscatele. ati observat ca parca sunt mai nebunatice?…sau poate mi se pare mie….

ps: Cata daca citesti asta sa stii ca tot pe tine te ador

dupa multi nervi si plangeri primite am decis sa ma mut dupa vechiul blog: george83.haipa.ro ….aici o sa gasiti ultimele posturi dupa cel vechi si sa speram ca o sa fie o idee mai trainic

multumesc pentru vizite si pentru citire…poate o sa ma vizitati la fel de des si pe acesta

am aflat zilele trecute de o faculte la care se dau examenele pe calculator -grila. Nu conteaza la ce specialitate esti, dai grila. Acum stau sa ma intreb cum o sa stie sa converseze licentiatul la limba engleza. Ii da colegului de discutie o lista cu 3 raspunsuri la fiecare intrebare pe care i se pune? …inteleg ca la un profil real sa fie examen grila. In mod normal la profil real solutia este cea care conteaza si nu modul de rezolvare a problemei si se preteaza astfel de examen. Dar la profil uman unde trebuie sa ai arta orala (si nu ma refer la sex, da blondelor? ) de ce sa dai examen grila? Cum ar fi un avocat sa faca o pledoarie numai in variante de raspuns? O faculte trebuie sa specializeze o persoana, sa o faca sa fie foarte buna in acel domeniu. Dar cum sa faci asta in conditiile in care la un domeniu la care trebuie sa vorbesti, si sa iti cultivi aceasta aptitudine, tu esti pus in situatia de a fi singur cu un calculator? Din pacate din aceste faculte vor iesi si viitorii guvernanti precum si cei care ne vor conduce destinele tarii. Infricosatoare perspectiva nu? ….uite asa se cresc profesionistii in Romania….