dragostea este intamplatoare
va spuneam in postul cu as vrea ca mi-as dori sa simt din nou sentimentul acela de dragoste. Dar dragostea nu vine cand vreau eu sau tu. Ea are un factor foarte mare de imprevizibilitate si spre disperarea multora nu este mereu corecta. Mi-am adus aminte de o relatia trecuta a mea si de aici am pornit aceasta discutie. La un moment dat am cunoscut o domnisoara foarte draguta si am invitat-o in oras. Din pacate pentru mine atractia nu a fost reciproca dar am ramas totusi prieteni. Timp de 2-3 ani am tot facut anumite incercari de a ii schimba decizia (cam de fiecare data cand nu eram in alta relatie) si m-am dat peste cap de 3 ori sa ma transform in obiectul dorintei ei 
. Intamplarea face sa ma vada altfel decat pana atunci la un moment in care eu nu mai speram la nimic si ma consolasem cu ideea ca ramanem prieteni buni. Problema a fost ca eu nu mai aveam atractia de la inceput pentru ca se “dizolvase” in luptele din anii anteriori si pot spune ca ramasese doar ideea de a fi impreuna. Din pacate incercarea de a fi impreuna nu a dat succes si ne-am pierdut chiar si prietenia initiala (spre marele meu regret). Bineinteles ca exemple a faptului ca dragostea alege aleatoriu sunt foarte multe si sunt sigur ca si voi aveti asemenea experiente. Este drept ca sunt cazuri in care anumite persoane si-au dorit cu tot dinadinsul sa se indragosteasca de o anumita persoana dar aceasta este dragoste pura? Nu poate fi doar o dragoste cerebrala si nu si sufleteasca prin urmare incompleta. Cum spuneam si in alte posturi: omul este complet prin spirit si constiinta. Daca acestea nu se imbina in acelasi scop atunci dorinta este incompleta. Degeaba mental credem ca acea persoana este potrivita pentru noi daca nu simtim o atractie. Si invers: degeaba simtim o atractie pentru o persoana daca mental avem bariere. Asa ca momentul in care cele doua se intersecteaza este intamplator si nu tine de noi (ca si individ) ci poate de o energie calauzitoare care ne indruma in viata. Cateodata alege intr-un mod incorect si transforma anumite persoane in sceptice cu privire la dragoste. Cred ca ati observat cupluri care la prima vedere nu au nimic in comun si totusi se iubesc si te intrebi cum este posibil. Si incepi sa iti pui intrebari ce este in neregula cu tine. Pai raspunsul este nimic (mai mult sau mai putin) ci doar nu este momentul sa intalnesti cealalata persoana….sau cealalta persoana s-a indragostit de tine si nu v-ati “sincronizat”…infricosator gand, nu?
Comments
16 Responses to “dragostea este intamplatoare”
Leave a Reply
Categories
Tag Cloud
Afganistan Afghanistan Almodovar amintiri barbati blog Bucuresti calatorie carti casnicie cocalar concert copii criza dragoste Dubai educatie excursie experiment femei fericire film ganduri Istanbul iubire Kabul luni masini metrou muzica oameni pitipoanca prieteni relatie revelion romani romania serviciu suflet televiziune United Nations viata vis vodafone voluntariatArchives
- February 2012
- December 2011
- September 2011
- August 2011
- July 2011
- June 2011
- May 2011
- April 2011
- March 2011
- February 2011
- January 2011
- December 2010
- November 2010
- October 2010
- September 2010
- August 2010
- July 2010
- June 2010
- May 2010
- April 2010
- March 2010
- February 2010
- January 2010
- December 2009
- November 2009
- October 2009
- September 2009
- August 2009
- July 2009
- June 2009
- May 2009
- April 2009
- March 2009
- February 2009
-
- my read shelf:
Gala Party-event planner
-
-
-
-
Fundatia Vodafone
de unde ma vizitati
Sau ca te-ai indragostit de o persoana, ea iti impartaseste sentimentele insa, intr-un fel, simti ca nu va gasiti in acelasi “loc”…si asta este infricosator
da melisa…este un je ne sais que care nu este acolo unde trebuie…
In ultimele cateva zile iubirea a fost unul dintre cele mai frecvente subiecte in discutiile pe care le-am avut cu diverse persoane. Mi se pare ca toti cautam ceva care se traduce prin iubire, desi fiecare intelege altceva din el. In aceasta fel, problema nu se pune sa gasim iubirea, ci persoana care o poate defini asemeni noua.
Nu stiu daca am explicat clar ce intentionam, dar sunt gata sa dau mai multe explicatii
in primul rand discutia este destul de stufoasa si este mai bine dezvoltata la un pahar de vorba. In al doilea rand fiecare are o alta perspectiva asupra iubirii: actiunea pe care eu o consider iubire tu poti sa nu o bagi in seama. Iubirea in sine este un subiect care ne inconjoara si in fiecare zi intalnim cazuri si ne punem intrebari despre diferite semne si intamplari.
cred ca dragostea(iubirea) nu vine niciodata la momentul potrivit ori la omul potrivit. Este un sentiment atat de complex si de greu de definit, incat insusi prin natura sa “loveste” cele mai nepotrivite caractere si personaje. Asadar, nu ne putem astepta la nimic normal de la cel mai “anormal” sentiment pe care fiinta umana il poate simti vreodata…
nu as vrea sa ii spunem chiar “anormal” ci doar imprevizibil. Totusi natura umana foloseste acest sentiment pentru procreere
chiar crezi ca dragostea e intamplatoare?
de ce nu ella?
Pot sa incep cu o mica trimitere catre doua carti una mai aproape de noi si scris intr-un stil lejer: “Nimic nu e intamplator” de Robert H. Hopcke si ceva mai serios C.G. Jung- care a introdus foarte multe elemente: sincronicitatea, anima … samd
Si tot ceea ce voi spune acum este un mod de a actiona si trai personal, pe care il exprim ca experienta a mea si credinta: dragostea care aduce cu sine iubirea, este modul prin care noi evoluam- crestem ca spirit. Dragostea e o cale esenţială prin care ne putem înţelege propria viaţă-ea exista si se manifesta permanent in jurul nostru si in noi ,daca ar cunoste timpul, dragostea ar fi ca o clipa continua, nu are pauze, doar ca noi din cand in cand reusim sa ne conectam catre ea.
E o substanţă care alchimizează tot ce e blazare, scepticism sau singurătate. Operele de artă, poeziile, muzica inspiratoare au în compoziţia lor nevăzută dragoste. Ca şi noi, de altfel.
Atâta vreme cât nu e o întâmplare nici măcar cutezanţa unui singur fir de iarbă, faptul că undeva, cineva te iubeşte este cu atât mai mult un aspect demn de luat în seamă- cu ajutorul lor ne transformam. Chiar si atunci cand sentimentul nu e reciproc, el fiind o energie aduce o implinire subtila fiintei tale.
Dar pentru toatea astea trebuie sa fim flexibili, deschisi la energia din jurul nostru, sa invatam sa o primim caci ea poate veni altfel decat ne imaginam…
(Tot Universul are o regula si chiar si acea teorie a hoasului se confomeaza legilor deterministe….)
Cu riscul ca nu ai sa ma mai las vreodata sa scriu … nu ma pot abtine sa nu dau un citat din alta carte draga mie “Profetul de Kahlin Gibran.
Când iubirea copleşitoare vă face semn, urmaţi-i îndemnul,
Chiar dacă drumurile ei sunt aparent grele şi prăpăstioase
Şi când vraja ei paradisiacă vă cuprinde cu aripile ei angelice, supuneţi-vă misterului ei
Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,
Iar când iubirea transfiguratoare vă vorbeşte şi o simţiţi profundă şi divină, daţi-i crezare,
Chiar dacă vocea ei ar putea să vă sfarme visurile himerice, asemenea vântului de miază-noapte care vă pustieşte grădinile.
Fiindcă, precum iubirea vă încunună, adeseori tot ea trebuie să vă şi crucifice.
Precum vă face să creşteţi (mult mai repede şi îmbătaţi de fericire), tot ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile (şi să vă distrugă cât mai repede micimile, răutăţile şi egoismul).
Precum ea vă ridică, îmbătaţi de bucurie, până la înălţimea voastră ideală, alintându-vă cu o dumnezeiască gingăşie ramurile cele mai fragile care freamătă în lumina soarelui infinit al iubirii,
Tot la fel ea va răzbate ca o miraculoasă forţă purificatoare până când în adâncul rădăcinilor, zdruncinând încleştarea lor cu pământul
Asemenea snopilor de grâu, ea vă seceră, niciodată întâmplător,
Vă treieră pentru a vă descoji,
Vă vântură pentru a vă curăţa de pleavă,
Vă macină până la înălbirea făinii voastre,
Vă frământă până ajungeţi foarte supuşi, smeriţi, divini şi puri, ca apoi să vă hărăzească focului său, ca să puteţi deveni pâinea cea sfântă a nemuririi la ospăţul divin.
Toate acestea şi multe altele vi le va da cu prisosinţă iubirea, pentru ca astfel să vă puteţi cunoaşte pe deplin tainele inimii şi să deveniţi o parte din inima Vieţii Eterne din care izvorăşte, nesfârşită, iubirea.
Dar dacă, stăpâniţi de îndoială, egoism, meschinărie, suspiciune sau de teamă, veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei, care permanent vi se dăruie ca voi să iubiţi,
Atunci e mai bine să vă acoperiţi (fiind înfrânţi) goliciunea şi să ieşiţi din treierişul iubirii,
Spre a vă întoarce, rămânând închistaţi şi singuri, în lumea fără de anotimpuri, unde veţi râde, dar nu cu întreaga voastră bucurie, unde veţi plânge, dar nu cu toate lacrimile voastre, pe care vi le-ar fi putut smulge extazul iubirii.
Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia energia sa atotputernică, divină şi misterioasă decât de la sine.
Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea niciodată să fie stăpânită de cel sau cea căruia i se dăruie;
Fiindcă iubirii adevărate îi este de ajuns iubirea nesfârşită, sublimă şi transfiguratoare.
Când iubiţi, nu trebuie să spuneţi Creatorul este în inima mea, ci mai degrabă eu sunt acum topit de iubire în inima Creatorului.
Şi să nu credeţi că vă puteţi croi singuri drumul iubirii, fiindcă iubirea, dacă cu adevărat o meritaţi, vă va arăta drumul ea însăşi.
Iubirea nu are nici o altă dorinţă decât aceea de a se împlini prin totală iubire.
Dar dacă iubeşti şi trebuie totuşi să mai ai dorinţe, fie ca acestea să fie:
Să te topeşti îmbătat de iubire în tot şi să devii izvor de iubire divină, ce susurul în noapte-şi cântă;
Să cunoşti adeseori durerea prea marii duioşii;
Să fii rănit şi îmbătat de înţelegerea iubirii;
Să sângerezi de bunăvoie şi bucurându-te;
Să te trezeşti în zori, cu inima mereu înaripată şi să înalţi, plin de recunoştinţă, mulţumire pentru încă o zi de iubire;
Să te odihneşti, copleşit de beatitudine, la ceasul amiezii şi să cugeţi la extazul iubirii;
Să te întorci împăcat şi debordând de fericire acasă la ora amurgului,
Şi apoi să dormi înălţând în inimă o rugă pentru fiinţa iubită, iar pe buze să ai un cântec de laudă.
……….cam atat………..:)
ella: dar asta nu contrazice ideea mea, si siguranta mea, ca dragostea este intamplatoare. Momentul indragostirii este intamplator mai exact (aici poate nu m-am exprimat eu corect cand am scris). Nu am spus niciodata ca unele persoane traiesc dragostea pe cand altii nu. Ci doar ca nu alegem noi, in mod constient, momentul cand ne indragostim de o persoana. Acesta este un aspect foarte atragator al dragostei: imprevizibilitatea. Nu cred ca nu ai cunostiinte care sa se indragosteasca de o persoana pe care inainte cu ceva timp nici nu ar fi bagat-o in seama. Aici nu ma refer la obsesiile si indragostirea directionata pentru ca eu consider ca aceste forme de dragoste nu sunt pure (intr-o oarecare masura bineinteles).
ps: chiar daca nu ne suprapunem ca si idei nu inseamna ca te cenzurez. Eu, spre deosebire de alti blogeri, prefer sa las comentariile libere atat timp cat mentin o decenta. Controversele nasc idei spunea la un moment dat o minte luminata
as spune ca ceea ce am scris sutine ideea ca nu e intamplare… nici momentul in care ne indragostim si nici persona de care ne indragostim… totul e in conexiune cu ceea ce trebuie sa invatam la momentul respectiv…
ca noi nu stim ca ne vom indragostim la mom x de persona Y asta pentru “minte ” poate parea pura intamplare, dar e o aparenta a exteriorului… Nu stiu sa ma exprim altfel; dar este modul in care eu percep si asa il traiesc dupa cum spuneam…
Sunt chestiuni atat de fine incat nu pot fi prinse in cuvinte si nu putem cataloga la modul general astfel de trairi…
ella dar eu nu vorbeam de destin ci doar de constientizarea dragostei. Stiu ca totul face parte dintr-un plan bine pus la punct dar nu despre asta vorbeam. Puneam doar in evidenta modul cum destinul functioneaza cateodata in sensul opus al gandirii noastre…si cateodata chiar a ceea ce simtim….Bineinteles ca poti sa spui iar ca am o gandire mult prea simpla dar asta sunt eu
nu stiu cum ai ajuns la destin…
Sincer nu stiu ce este un destin! Culmea am recitit: tot de spre dragoste si modul in care percepem – am scris…
sa o lasam cum doresti ca …se pare ca vrei neparat sa imi arati ca sunt undeva pe langa, dar avem nevoie pana la urma, de tot acest context ca sa ne cunoastem.
imi pare rau ella dar nu vreau deloc sa iti arat ca esti pe langa. Asta am inteles din ce ai scris..
ei… atunci pot spune ca e si mai mult decat ai inteles
intotdeauna este mai mult decat putem noi intelege…si poate de aceea fiecare dintre noi are o perspectiva diferita fata de un lucru…