george83

Greenpeace a lansat, acum doua luni, o campanie impotriva cumpararii uleiului de palmier de la cei care defriseaza paduri de catre catre fabricantul Kit-Kat. Spotul campaniei il gasiti mai jos:

Rezultatul? Kit-Kat a anuntat ca va renunta sa mai cumpere ulei de palmier.

Ieri am aflat cu mare tristete ca ne-a mai parasit inca un mare artist, inconfundabilul Jean Constantin. Am crescut cu Ismail din Toate panzele sus, cu Patraulea din BD (el chiar ramasese singurul in viata din trio-ul de pomina) sau cu Nea Misu din A doua cadere a Constantinopolului si mi-a facut zilele frumoase. Asta ca sa spun doar cateva din rolurile lui extraordinare. Din pacate, cum am spus si la plecarea lui Dem Radulescu, ramanem cu mediocri in teatru si film. Ramanem cu dealde Bendeac care l-a descoperit pe manelistul Fernando si nu mai scapa de el nici sa il pici cu ceara. Sau cu vestitele filme post-revolutionare in care privim cate 5 min cum mananca actorul o ciorba in bucatarie. Sau cu vestitii Tociu si Palade care nu stiu cum sa se afunde mai mult in penibil. Dar intr-un fel este mai bine pentru marele maestru Jean ca a plecat din lumea asta si s-a dus sa se intalnesca cu Dem, cu Puiu, cu Toma. Daca vreti sa urmariti secvente memorabile puteti sa vedeti pe youtube: cautare Jean Constantin

ps: azi vom avea zi speciala pe faisbuc cu secvente din opera maestrului Jean Constantin.

M-am intrebat odata de ce tine Dumnezeu ca oamenii sa-si marturiseasca pacatele si greselile. El ar trebui sa stie tot. De ce tine atunci sa ne oblige sa spunem tare ceea ce el stie? Vreti sa va spun de ce? Ca se ne umileasca, domnilor. Ca sa fim smeriti si umili.

Octavian Paler, Viata pe un peron

My dear boy, no woman is a genius. Women are a decorative sex. They never have anything to say, but they say it charmingly. Women represent the triumph of matter over mind, just as men represent the triumph of mind over morals

Lord Henry, The picture of Dorian Gray

Se spune ca dragostea iti da aripi, ca te poarte spre culmi nevazute si te duce acolo unde tu ca un muritor de rand nu ai putea ajunge. Nu ai putea ajunge pentru ca nu ai avea starea necesara de plutire, de simtire a acelui singur lucru care te poate face sa semeni cu un inger: dragostea. Dragostea de alta persoana si nu dragostea de sine. Si reusesti sa ajungi, tinand de mana persoana iubita, pe acel varf de munte al simtamintelor. Si simti aerul rarefiat al iubirii, simti cum ai multe, foarte multe, lucruri dragi de spus dar multitudinea lor nu iti permite sa le exprimi pe toate odata. Te simti usor, nu mai ai povara lucrurilor materiale, mediocre din “lumea de jos”. Esti o zeitate pentru ca poti sa simti acest nectar care este dragostea.
Dar daca persoana iubita dispare?… Read more

Mi-am pus camesa buna, mi-am luat ciorapii noi, m-am dat cu parfum si am iesit din casa pentru ca azi este si ziua mea de nume. Chiar daca blogul asta se numeste cu “George” tatal meu a vrut sa continue dinastia Constantinilor si mi-a pus si un al doilea prenume. Asa ca v-am divulgat unul din secretele mele ascunse bine: ma numesc si Constantin

si nu uitati ca astazi este si ziua fostei mari savante a romaniei: Leana (asta ca tot se pare ca vom incepe sa rationalizam consumul ca nu avem bani)

Cum apari in fata dragostei? Ca un om sarman cu hainele rupte si nespalat? Sau ca un om cu situatie, imbracat galant si mirosind a regina noptii? Te intereseaza catusi de putin imaginea exterioara sau preferi sa fi gol dar cu sufletul aratand irezistibil? Acestea sunt intrebarile pe care trebuie sa ti le pui atunci cand iti intalnesti dragostea. Trebuie sa stii ce este mai important pentru tine: o imagine sau un suflet. Poti sa ai supriza ca in spatele unor haine superbe sa gasesti un suflet murdar….si bineinteles viceversa…Dar daca dragostea iti apare ca Eva in gradina Eden-ului? Iti arata tot si poti sa vezi fiecare particica din ea? Imi veti spune ca in viata reala nu exista asa ceva. Si aveti dreptate…crescand ne tot imbracam cu haine care de care mai interesante (sau cel putin noua ni se par interesante) si cand ajungem fata in fata cu dragostea ne este greu sa ne dezbracam complet si sa ne aratam sufletul. Facem cum facem si incercam sa ii aratam cele mai frumoase haine ale nostre. Si poate ca pe termen scurt reusim sa o “orbim” cu hainele noastre stralucitoare dar la un moment dat vom lasa o mica deschidere catre sufletul nostru….si atunci putem doar spera ca ii va placea imaginea.

Unii dintre noi ii aratam hainele noastre cele mai ponosite sperand ca va avea dorinta sa ne caute sufletul prin acea imagine urata. Credem ca daca dragostea va ramane langa noi imbracati in haine urate atunci sigur va ramane si dupa ce le vom arunca si cand ii vom arata adevaratele haine. Dar este posibil ca dragostea sa nu doreasca sa gaseasca ceva mai bun decat ce ii aratam prima data….doar stim ca dragostea poate fi nerabdatoare…

Varianta ideala ar fi sa reusim sa ne imbracam cu hainele care arata exact cine suntem si ce suflet avem atunci cand intalnim dragostea….asta pentru ca sa nu avem surprize cand dragostea va dori sa patrunda spre sufletul nostru. Dar pentru asta trebuie sa avem incredere in noi…trebuie sa fim capabili sa ne punem hainele care ne reprezinta cu obiectivitate. Pentru ca goi nu vom mai reusi niciodata sa fim pentru ca dragostea sa vada exact sufletul nostru….

astazi vreau sa va povestesc o intamplare legata de eventuala mea plecare din tara. Ideea aceasta cu plecare nu este de ieri ci de ceva timp. Am tot incercat prin diferite mijloace sa gasesc o punte de legatura dar nu am avut curajul necesar sa ma avant fara a avea ceva solid. Nu vreau sa ajung acolo si sa spal vase sau closete. Nu consider ca ar fi ceva injositor dar pur si simplu as dori sa raman la acelasi nivel oarecum. Si cum aceasta idee este de ceva timp cam de fiecare data cand eram intrebat de cineva care imi sunt planurile de viitor aparea varianta aceasta. Partea interesanta aparea cand eram intrebat de o partenera. Si aici intervine povestirea: Read more

un fel de continuare la ce am scris in postul precedent. Ati observat in jurul vostru cum sunt unii parinti care nu stiu ce sa ii mai faca copilului sa fie sanatos si altii care nici macar nu isi dau silinta? De unde intrebarea asta? Sa va povestesc: azi dimineata in metrou s-a asezat langa mine o femeie. Din cate am inteles de cateva saptamani este bunica dar din pacate bucuria a fost umbrita de o problema de sanatate. Nepotelul era in incubator la recuperare dupa ce a suferit o operatie pe cord. Si povestea cum parintii si bunicii fac tot felul de ture pe la spital si pe doctori. Stau sa ma gandesc cum se zbat acesti oameni pentru copilul pe care si l-au dorit. Si cum sunt altii care nu stiu cum sa ii exploateze mai repede. Si ajungem la ce am mai spus: un copil trebuie sa fie dorit si nu mai conteaza altceva. Nu spun ca tu sa mori de foame si sa faci un copil. Dar poate poti sa renunti la rata de la masina scumpa si la teve-ul de 2 metri care nu iti incape in sufrageria din apartamentul de 2 camere din Berceni si sa faci un copil. Fara a cauta scuze si tot felul de motive sa nu il faci. Acestea sunt persoanele care fac miting-uri cu copiii in soare pentru niste bani. O familie care isi doreste un copil il va face indiferent de cati bani primesc de la stat. Vor face copilul ala pentru ca si-l doresc mai mult decat orice lucru pe lume si vor lupta sa il aiba si sa il creasca. Vor pleca din tara cu el daca este nevoie, vor munci 2 ture, se vor da peste cap. Si il vor iubi mai mult decat orice. Ei sunt adevaratii parinti si nu aia care cred ca banul inlocuieste afectiunea. Aia care nu stiu cum sa stea mai mult acasa sa se uite la telenovele sau pur si simplu ca nu au chef de munca. Parintii mei lucrau de dimineata pana seara si eu stateam cu cheia de gat. Dar tatal meu tot avea timp seara sa imi spuna povesti si tot felul de chestii folositoare. Si nu era deloc genul sentimental ci era dur si m-a invatat sa fiu echidistant chiar si fata de familie.

Exceptii? Sunt sigur ca exista dar sunt tare putine. Majoritatea sunt cei din a doua categorie: materialistii si lenesii. Si lenea se aplica si in familie. Mai bine stam pe canapea la meci decat sa il ajutam pe copil la teme sau sa il intrebam ce mai face. Sunt suparat pentru ca aud cazuri cum este cel al femeii din metrou si imi dau seama cum unii se lupta pentru copiii lor si altii, vorba unei persoane dragi mie, ar trebui sa nu aiba dreptul sa faca vreun copil.

“Indemnizaţia acordată pentru creşterea copilului nu reprezintă un ajutor social din partea statului, nici o pomană, aşa cum preşedintele Băsescu a lăsat să se înţeleagă în cadrul întâlnirii de luni cu parlamentarii, ci este un drept al mamelor câştigat în urma anilor de muncă şi cotizării la bugetul de stat şi la asigurările sociale.
Există în România femei care au un nivel de educaţie ridicat, care au luptat ani la rând să-şi consolideze o carieră şi să aibă un venit satisfăcător, pentru care au contribuit lunar cu sume substanţiale la buget, iar atunci când decid că este timpul să aibă un copil, statul român îşi bate joc de ele!”, precizează mamele

citat luat de aici

Intrebarea mea este: cuplurile de homosexuali (barbati) care au cotizat la buget isi pot lua banii inapoi? Ca ei nu pot sa aiba concediu de maternitate

Hai inca o intrebare: exista pe fluturasul de salariu scris undeva procentul care este cotizat catre fondul de concediu de maternitate?

Si atunci de ce bagam la inaintare acest motiv? Nu scrie nicaeri ca femeile au cotizat nu stiu cat si trebuie sa primeasca nu stiu cat in concediu de maternitate. Nu cumva bagam copilul in fata pentru a primi niste bani? Intreb si eu nu dau cu parul

Incepem sa cautam tot mai multe motive sa nu facem copii. Read more