Treziti-va din labareala de viata pe care o aveti! Da, si ma includ si pe mine in aceasta urare. M-am saturat de oameni pesimisti, oameni suparati, oameni cu tot felul de griji. Viata asta este frumoasa si trebuie traita. Trebuie traita si nu suportata. Suporti greu serviciul actual? Da-ti demisia si incearca sa faci ce iti place. Chiar daca la inceput o sa fie mai greu sa iti atingi obiectivul. Suporti greu partenerul actual? Da-i papucii si incepe sa cauti pe altcineva. Suporti greu prietenii din jurul tau? Incepe sa cauti altii care sa iti ofere bucurii. Si exemplele pot continua la nesfarsit.
Telul tau in viata nu este o viata de birou care nu iti aduce satisfacii. Telul tau in viata nu este sa te complaci langa o persoana doar de dragul de avea pe cineva aproape. Telul tau in viata nu este sa ai prieteni multi ci doar cativa carora sa le poti incredinta viata in caz de nevoie. Cati dintre voi au prieteni carora sa le cereti ajutor la 2 noaptea si sa va ajute imediat? Suparator raspuns, nu?
Asa ca terminati naiba cu viata asta de rahat pe care o suportati si incepeti sa traiti cu adevarat. Fiti optimisti si plini de zambet si veti vedea diferenta. Cu o mentalitate pozitiva poti invinge toate problemele. Cu o mentalitate negativa poti doar inhiba adevaratele tale dorinte. Nu va mai luati dupa toate sfaturile date de apropiati. Puteti chiar sa nu va luati dupa sfatul acesta. Nu ma intereseaza…important este sa vad in jurul meu ca totusi s-a schimbat ceva in voi. Ca vreti sa va traiti viata. Asa ca hai, sculati-va din patul facut prost si incepeti sa zambiti

May 13, 2010 · Posted in ganduri  
    

va spuneam ieri cum doua persoane imbracate in galben mi-au dat impresia ca arata ca doi pui de gaina tinandu-se de mana. Asta fac cam toata ziua: vad anumite lucruri si imi imaginez o poveste in jurul lor. Toata chestia asta se trage din copilarie. Nu sunt singur la parinti dar diferenta dintre mine si urmatoarea sora este de vreo 12 ani si deja cand eu incepeam sa gandesc de unul singur ea era plecata din casa. Asa ca am crescut oarecum ca singur copil al familiei. Ma rog al tatalui meu mai exact dar este alta poveste. Si ce faceam cand nu puteam iesi afara? Citeam si ma jucam singur. Faptul ca m-a atras cititul de mic copil m-a ajutat si ma ajuta foarte mult. Pe vremea cand unii deabia incepeau sa citeasca “Povestea porcului” sau basmele lui Creanga eu deja citisem de vreo 3-4 ori “Robinson Crusoe”, cartile lui Jules Verne sau aventurile muschetarilor lui Dumas. Dupa ce am citit tot ce mi s-a parut interesant in biblioteca de acasa am trecut la cea de la scoala. Cum scoala in care am invatat era una mai de periferie (din toate punctele de vedere) pana prin clasele mai mari deja citisem aproape toate cartile de acolo. Am trecut la singura bibilioteca din cartier dar stocul era tare saracacios sau deja citisem ce era mai interesant. Asa ca am trecut la cumparat de la tarabagii cu tot felul de carti. Din pacate nu aveam asa multi bani si prin urmare cumparam carti eftine. Asa am ajuns sa citesc tot felul de autori necunoscuti doar ca titlul cartii mi s-a parut interesant. Am avut noroc insa ca am intrat la liceu si am gasit acolo mina de aur. Si iar am inceput sa imprumut pana pe la sfarsitul liceului. Pe urma incet incet am intrat intr-un declin culminand cu vreo 2 ani in care citeam doar ziare si niste reviste (un fel de ev mediu in viata mea din cam toate punctele de vedere).
Toate citirile astea mi-au dezvoltat o imaginatie bogata. Altfel cand ma jucam singur puteam sa creez o intreaga povestire din cursa mea de masinute. Era cu soferi, cu iubite de soferi, cu sabotaje si viraje spectaculoase. Ce sa mai: o intreaga intriga care ma tinea cu sufletul la gura. Cateodata eram asa cuprins de imaginatie ca si eu asteptam sa vad deznodamantul :) ….La un moment chiar ma apucasem de scris un roman SF cu 3 frati care luptau intr-un razboi pentru salvarea planetei lor. Din pacate am ratacit foile si nu stiu daca o sa le mai recuperez vreodata.
Poate de asta si aleg unele femei care nu sunt tocmai asa de atragatoare: pentru ca pot sa mi le imaginez intr-o alta perspectiva :) (doar o gluma sarcastica)
Oricum cititul si imaginatia m-au ajutat si inca ma ajuta sa depasesc multe momente proaste sau pur si simplu cand am nevoie deci ii voi insufla aceasta pasiune si copilului meu (sper insa sa fie receptiv).

May 13, 2010 · Posted in ganduri  
    

in metrou este o lume fascinanta plina de caractere care mai de care mai interesante. Si in principal cuplurile. Cu ele imi incep ziua intr-o stare foarte amuzanta. Sunt baieti care se uita dupa fete, fete care se uita dupa baieti, oameni dupa pensionari, pensionari dupa oameni. Eu ma uit dupa cupluri. Incercati sa observati cat se schimba unele persoane cand sunt alaturi de persoana iubita/placuta/ atrasa. Stim deja ca iubirea este irationala si te face sa te porti asa-zis copilareste dar cand sunt doi distractia se dubleaza. Mici gesturi care daca le observi te amuza si iti dau un start dimineata pentru aproape toata ziua. Colegii mei se intreaba cum de vin la birou cu zambetul pe buze cand ei sunt adormiti si suparati ca s-au trezit dimineata. Asa sunt si eu cand ma scol din pat dar cum ajung la metrou si incep sa ma uit la persoanele din jurul meu cum imi apare zambetul. Asta cand nu am vreo carte prea interesanta de citit.
Sa revenim la intamplarea de azi dimineata. Se spune ca este bine sa iti asortezi imbracamintea cu a partenerului. Daca el se imbraca in trening tu nu vii in sacou si fusta. Daca ea isi pune o rochita inflorata de vara si sandalute tu nu vii la cravata. Dar sunt unii care duc aceasta sincronizare la alt nivel. Si ajungem la ce am vazut azi la metrou: un cuplu imbracat in partea de sus cu un galben aprins. Nu mai stiu exact care erau piesele de imbracaminte pentru ca mi-a sarit puternic in ochi acel galben tipator. Una la mana: trebuie sa stii cum sa porti galbenul si cum sa il asortezi pentru ca este o culoare oarecum dificila. Nu este ca rosu care toata lumea il poarta la orice. Doi la mana: cand deja sunteti mai mult de o persoana in galben da impresia ca ori va duceti la vreun miting ori lucrati la aceeasi firma si sunt haine “stock”. Cand nu se intampla nici un caz din cele de mai sus sunteti pur si simplu o mare pata de culoare…un fel de pui de gaina tinandu-se de mana :) …iar aceasta imagine m-a amuzat copios

May 12, 2010 · Posted in Uncategorized  
    

de data asta nu cu blogul ci am gasit o noua locuinta de inchiriat. De ce am plecat de la cea de unde stateam? Diverse motive de la bani pana la confort psihic. Oricum de la mijlocul saptamanii tot am tras sa imi mut catrafusele in partea asta. Cutii, cutiute, genti, iar cutii, niste mobila etc. Eu ca si mobila nu prea am mai nimic…doar un pat pliant :) ….sormea are mai multe chestii inclusiv partea de bucatarie. Am tot fost ocupat pana azi si nici acum nu sunt toate puse pe la locurile lor…oricum o sa tot fie de bibilit vreo 2-3 saptamani…
Mai jos avem poza cu patul meu de campanie, intr-un colt de camera strans intre tot felul de cutii:

Ieri am descoperit ca a venit cineva sa ne ureze bun-venit :)

Intre timp a avut si sormea un eveniment de pregatit asa ca am ajutat-o si pe ea. Aseara am ajuns acasa pe la 12 noaptea si la o gura de suc inainte de culcare ma uitam pe geam

May 9, 2010 · Posted in Uncategorized  
    

vorbeam in postul precedent despre cum nu imi gasesc sensul in aceasta tara. Cum nu pot sa ma obisnuiesc cu fuga dupa statut social si dupa apartenenta la vreun grup. Si acum sa va explic putin cum sunt eu…In primul rand sunt cam greu de suportat si vreau sa le multumesc inca o data prietenilor mei, putini, care inca mai ma accepta. Unii mai greu decat altii dar inca imi raspund la telefon si culmea chiar ma suna de ziua mea :)

Faptul ca toata viata mea de pana acum am incercat sa fiu un individ si nu vreun numar dintr-o turma mi-a atras Read more

May 4, 2010 · Posted in ganduri  
    


m-am decis sa plec din tara… si din pacate din cate vad in jurul meu sunt multi care au luat aceeasi decizie. Nu stiu daca sunt aceleasi motive dar eu am unul singur: vreau sa imi cresc copiii intr-un mediu sanatos. Poate o sa vi se para putin aiurea pentru ca eu nu am copii inca si nici o relatie cat de cat de lunga durata pentru a se pune in discutie un eventual copil. Dar intotdeauna am considerat ca trebuie sa lasi ceva in urma ta. Trebuie sa lasi o urma a vietii tale pe aceasta planeta. Stiu ca suna oarecum egocentric dar de fapt este o “regula” de cand am aparut ca si oameni: perpetuarea speciei. Si cum eu iubesc mult copiii mi se pare logic sa imi doresc sa am. Poate si pentru ca nu am avut parte de o familie asa stransa si cand trag linie o am doar pe sormea alaturi. Acest lucru s-a intiparit in subconstientul meu si m-a facut sa imi doresc sa am copii carora sa le impartasesc din dragostea ramasa neexprimata.

Revenind la plecarea din tara. Read more

May 3, 2010 · Posted in ganduri  
    

eram ieri in metrou, citindu-mi cartea, si la un moment dat se aseaza in dreapta mea un cuplu de tineri. Si discutau tot felul de chestii pana la un moment dat cand mi-au atras atentia. Ea avea un platou de prajituri in brate si ii spune lui ca abia asteapta sa ajunga acasa sa manance din ele. Chiar ca ar manca acum in metrou. Nimic neobisnuit ati spune pana acum…de ce ne povestesti banalitati din astea? Ajung acum la partea interesanta: Atunci el incepe sa vorbeasca cu o voce din aia alintata: “Puiut vrei sa mananci una acum? Ooo puiutul meu vrea sa manance prajiturele…lasa iubitica ca ajungem acasa si mananci tot tot tot” si a continuat vreo cateva statii asa iar ea ii canta in struna.

Nu stiu daca este de la faptul ca am tot ascultat George Carlin zilele astea dar vroiam sa ma ridic si sa ii spun “Hey you pussy, stop that fu**ing voice!! Be a man you stupid f**k“. Inteleg alintaturile dar daca partenerul tau de discutii nu are 2 ani le lasi pentru acasa. Nu incepi sa vorbesti cu o voce din aia in metrou sau intr-un spatiu public. Inteleg saruturile, mangaielile si semnele de afectiune dar se fac cu moderatie pentru ca nu vrea nimeni sa iti vada si sa iti asculte alintaturile. Nu sunt invidios in vreun fel pe afectiunea lor ci nu cred ca trebuie exprimate in public. Si nu este vorba nici de timiditate sau rusine ci pur si simplu de niste reguli ale societatii in care traim. Sunt locuri si locuri. Asa s-ar ajunge sa se faca sex in mijlocul strazii si sincer nu prea as vrea sa vad tot felul de grasi in tot felul de pozitii :)

May 1, 2010 · Posted in Uncategorized  
    

« Previous Page