george83

Mi-am dat seama ca nu am mai scris de foarte mult timp pe blog si sincer sa va spun nu stiu de ce. Ca multe nu am facut dar cred ca a fost ideea aia ca o las pe ziua urmatoare. Si tot asa pana cand au trecut saptamani

Odata cu atentatul de la supermarketul Finest din Ianuarie s-au inasprit masurile de securitate la mine in baza. Asta pentru ca toata lumea a tras o sperietura cat Kabul de mare deoarece a fost intr-o zi de vineri si era zi de cumparaturi. In plus se pare ca a fost un grup de internationali UN care a plecat cu vrei 20 de minute inainte de atentat. Asa ca s-au interzis cam toate iesirile neoficiale din baza. In Decembrie s-a permis socializarea la cateva restaurante din oras. Acum nu se mai poate sub nici o forma. Pana la atentat aveai voie sa iti faci cumparaturile la marile supermarketuri. Acum ai voie doar la buticuri si in limita a 20 de minute. Adica un fel de dai si fugi. Si tot asa….

Asa ca toata lumea este un pic stresata pentru ca nu prea mai poate sa iasa la cumparaturi. Si asta afecteaza si munca bineinteles. Eu in schimb privesc toate aceste lucruri cu o mima amuzata. Nu ma refer la atentat ci la cum unele persoane reusesc sa se streseze in plus. Eu sunt de conceptia ca atunci cand ai semnat sa vii aici stiai cat de cat in ce te bagi. Nu este o tara de stat la soare si trait cu ghirlande de flori la gat. Este o tara trecuta prin 3 decade de lupte si viitorul nu suna tocmai bine. Pentru a ajunge la un nivel cat de cat de normalitate va trebui sa treaca multi ani. Chestiile astea insa nu sunt la nivelul de gandire al tuturor de aici si este destul de amuzant sa ii privesti cum se streseaza. Sau cum unii incep sa realizeze ca suntem intr-o zona periculoasa. Partea mai interesanta este ca sunt atat de limitati incat nu isi dau seama ca putea fi mai rau. Ii admir de exemplu pe cei din Kandahar sau regiunile din sud-est. Acolo intr-adevar este rau. Aici la noi de bine de rau stai intr-o baza securizata si daca nu te plimbi de nebun prin oras nu prea sunt sanse sa ti se intample ceva. Eu unul prefer sa ma stresez la ce mai fac de mancare sau ce film mai vad, daca ma duc la biliard sau daca beau suc sau ceva alcoolic

Vineri seara am fost la un concert live. Chiar imi era dor de niste atmosfera de concert mai ales unul rock. Se pare ca am avut noroc pentru ca este primul concert live de ani buni aici in baza UN. Formatia era una necunoscuta pentru mine dar faptul ca mi s-a spus ca este de prin partile locului m-a facut sa apar pregatit. Si nu am fost deloc dezamagit. Baietii astia de la Kabul Dreams canta bine si au melodii foarte faine. Sper ca poate o sa aud de ei prin niste concerte prin strainatate. M-am dantuit, am strigat, am aplaudat si cerut bis la fel ca la un concert de mare anvergura

Din pacate am fost doar o mana de oameni care au simtit cu adevarat concertul restul stand la mese si aplaudand din cand in cand. Inca nu reusesc sa inteleg cum multe persoane de aici prefera sa stea acasa sau vin si sa stau la masa cu o bere in fata in loc sa incerce sa se distreze. La urma urmei nu prea ai ce face pe aici asa ca din punctul meu de vedere e bine sa profiti de toate ocaziile. Eu cel putin asa am facut pana acum si sper sa fac in continuare.

Dar sa revenim la baietii din Kabul cu muzica lor faina. Au un site unde o sa gasiti link-uri catre muzica lor: kabuldreams.com, asa ca nu va opreste nimic sa ii descoperiti. Merita…

Romanian President Traian Basescu on Tuesday arrived in Afghanistan on a surprise visit to meet Romanian soldiers serving there prior to Romanian national day, news agency Mediafax reported. (AFP)

He was accompanied by Defence Minister Gabriel Oprea and the US ambassador to Romania Mark Gitenstein.
Romanians celebrate national day on December 1.
Basescu’s last visit to Afghanistan was in March, following a roadside bomb blast that killed a Romanian soldier on the highway linking Kandahar to Kabul.
A total of 17 Romanian soldiers have died during their mission there.
Romania has 1,663 soldiers in Afghanistan, of whom 1,655 are under NATO’s International Security Assistance Force (ISAF) command and eight serve within the US operation Enduring Freedom.

Following on the recent NATO summit in Lisbon, the media have been filled with stories about Afghanistan. Yet there was almost no coverage about the only question that matters: Why are we there?

I find this puzzling. “NATO and Afghanistan agreed Saturday to the goal of a phased transfer of security responsibility to the Afghan government by the end of 2014,” read a typical report in The New York Times. Note the word “goal.” What is described here is not a “goal,” in any ultimate sense. It is a plan of operation. It tells us nothing about why we are there.
The mission began as a response to the Sept. 11 terrorist Read more

‘Id Al-Adha or Eid al-Adha (Arabic عيد الأضحى, “Festival of the Sacrifice“) is a major Islamic festival that takes place at the end of the Hajj. It is also known as ‘Id al-Qurban or al-’Id al-Kabir (Major Festival).

Eid al-Adha marks the completion of the hajj (pilgrimage) rites at Mina, Saudi Arabia, but is also observed by Muslims throughout the world to commemorate the faith of Ibrahim (Abraham).

The festival commemorates God’s gift of a ram in place of Isma’il (Ishmael), whom God had commanded Ibrahim (Abraham) to sacrifice. (In Judaism and Christianity, the child in this story is Ishmael’s brother Isaac.)

The Devil tried to persuade Ibrahim to disobey God and not to sacrifice his beloved son, but Ibrahim stayed absolutely obedient to God and drove the devil away. Eid al-Adha is a celebration of this supreme example of submission to God, which is the cornerstone of the Islamic faith (islam means “submission”).

De azi in Afganistan, fiind tara musulmana, incepe sarbatoarea Eid-UI-Qurban (dureaza 4 zile) si vom avea cateva zile libere. Asta pentru ca este sarbatoare nationala pentru afgani si nu prea putem lucra doar noi internationalii. Asa ca vom petrece in stilul nostru aceste zile libere band bere sau tarie, jucand biliard sau ping-pong, gratare cu invitati sau timp cu prietenii apropiati la un pahar de vorba. Umbla vorba prin targ ca s-ar putea ca zilele acestea sa aflam si rezultatele de la alegerile parlamentare asa ca ar fi o dubla sarbatoare. Daca sunt printre voi musulmani va urez o sarbatoare cat mai implinita.

Pot spune ca avem una dintre cele mai bune echipe de protectie personala din lume. Saptamana trecuta am avut placerea si onoarea sa asist la petrecerea de adio a ultimei echipe de Close Protection. Baietii astia in numar de 12 asigura protectia ambasadorului UN in Afganistan si a altor catorva personalitati. Nu cred ca este un lucru minor ca o ditamai organizatia UN sa aiba incredere in tine sa ii aperi ambasadorul intr-una dintre cele mai periculoase zone din lume. Iar faptul ca sunt una dintre cele mai bune echipe a determinat pe oficiali sa incredinteze in continuare protectia tot pe mana unor romani. Deci noua echipa de Close Protection este formata tot din romani

Din punct de vedere personal sunt baieti foarte de treaba si ma bucur ca am avut ocazia sa cunosc o parte dintre ei. Bineinteles ca petrecerea a fost cea mai tare de pana acum si toata lumea s-a distrat foarte bine. S-a lasat cu muzici romanesti, cu dansat hore si bai de sampanie

Le urez multa bafta si sper sa ii revad la intoarcere cand noua echipa isi va termina stagiul.

Si uite asa incet incet s-a implinit o luna de zile de cand am ajuns cu piciorusele mele in Kabul. Ce as putea sa spun despre perioada asta?

In primul rand ca imi este dor de persoanele apropiate mie. Imi este dor de Bucuresti si de librarii. Cred ca trebuie sa pleci din tara ca sa iti dai seama ca totusi la noi nu este chiar iadul pe pamant. Bineinteles ca esti sufocat de prost gust si prostie dar numai daca lasi sa te cuprinda. Imi este foarte dor de discutiile inteligente. Aveam doar cateva persoane cu care puteam vorbi despre altceva decat cotidian dar erau acolo cand vroiam sa discut. Aici nu am pe nimeni cu care sa pornesc o discutie pe o tema de filosofie, psihologie sau macar ceva stiintific. Cel putin nu am gasit eu inca dar nu vreau sa generalizez asa ca ma opresc aici

In al doilea rand regret foarte mult ca securitatea este asa de stricta aici. Imi doream sa vizitez orasul, sa interactionez cu oamenii de rand, sa gust tot felul de preparate locale, sa cumpar suveniruri. Din pacate nu prea pot sa fac nimic din toate astea. Mai discut cu colegii mei afgani dar nu simt acelasi lucru. Poate voi reveni intr-un viitor pe aici si voi avea ocazia sa vizitez in detaliu.

In al treilea rand pot spune ca lasand la o parte plictiseala ma odihnesc cat nu m-am odihnit in ultimii 7 ani. Ies de la serviciu la 4 dupa-amiaza si apoi lenevesc, fac mancare (si chiar o mananc) sau ma plimb. Iar noaptea dorm cate 9 ore. Am renuntat la cafea de buna voie (asta tinand cont de timpul din Vdf unde beam cate 3-4 cafele pe zi) si in sfarsit ascult de sfatul medicului si beau cate 2 litri de apa pe zi. Chiar glumeam cu sora mea si spuneam ca sunt ca intr-un fel de pensiune pe aici

Partea mai putin buna este partea profesionala. Am venit dintr-o organizare exemplara in exact opusului ei. Ce am gasit (si inca descopar) este cu mult peste asteptarile mele in sens negativ. Din cauza unor dezinterese si a proastei organizari departamentul in care lucrez este intr-un haos maret (de fapt singurul lucru organizat). Asta ma face sa nu privesc cu un mare optimism sederea mea aici. Dar cum am facut mereu de peste 7 ani incerc sa desfac itele problemei si sa rezolv o parte din probleme. Stiu ca nu sunt eu in masura sa revolutionez acest departament asa ca nu ma agit prea tare. Traiesc cu speranta ca poate poate undeva la varf se va schimba ceva. Altfel nu cred ca voi sta prea mult pe aici.

Veste buna insa este ca mi-am prelungit contractul pana la sfarsitul lui iunie asa ca o sa am timp sa mai fac purici pe aici

Daca este sa ne uitam peste ce am scris mai sus balanta pare sa incline spre negativ. Dar sincer nu simt ca am facut o alegere gresita. Mi-au placut mereu experientele noi si m-am ales cu ceva nou din fiecare asa ca sunt optimist in continuare. Sunt sigur ca dupa ce voi termina acest pas din viata mea voi privi altfel anumite lucruri.

Au trecut deja doua saptamani de cand am aterizat in Kabul si incet incet incep sa ma obisnuiesc pe aici. Am reusit sa fac cateva cumparaturi, in special legume, si sa imi fac cabanuta cat mai comoda cu putinta. Locuinta mea temporara este destul de mica, ca si suprafata, dar destul de dotata. Am de la masa de calcat pana la lcd tv si aer conditionat. Lucrurile sunt noi asa ca trebuie doar sa vrei sa le incerci. Cu pasi micuti mi-am dat seama ce trebuie sa fac si la serviciu deci pot spune ca m-am acomodat.

Cu afganii din departamentul meu reusesc sa ma inteleg intr-o engleza-romana-dat din maini asa ca pot spune ca nu ne sincronizam mereu . Datorita faptului ca sunt oameni veniti din toate colturile lumii comunicarea este oarecum deficitara si acest lucru se reflecta mai ales in ritmul lucrului. Am venit dintr-o companie in care ritmul de lucru era alert iar cand am inceput sa lucrez aici am fost oarecum dezorientat de lentoarea cu care oamenii muncesc aici. Dar totul tine de comunicare la urma urmei si aici mi-am dat seama de acest lucru. Ai un grup care comunica foarte bine atunci afacerea va merge intr-un ritm alert. Invers incepi sa ai probleme intr-un mediu de afaceri cat de cat profesionist unde conteaza viteza de reactie. Dar mi-am spus ca nu am venit eu sa inventez roata asa ca merg in ritmul lor…

 Experimentez tot felul de mancaruri si deocamdata au iesit destul de bune. Asta inseamna ca ori am avut noroc ori nu am riscat prea mult. Voi cerceta

Din pacate internet am doar la birou asa ca imi pare rau ca nu am apucat sa vorbesc cu toata lumea. Apoi poze pe aici nu prea pot sa fac asa ca iar imi cer scuze celor care asteptau imagini din baza.

In plus baza este destul de aproape de aeroportul international si de cel militar asa ca de cand am venit am tot avut ocazia sa vad la avioane si elicoptere cat nu am vazut in viata mea. Tot felul de modele de la chartere la Boeing si Hercule. Singura parte proasta este ca ai momente cand crezi ca se prabuseste avionul peste tine …asa de aproape trec.

In vestitul centru social se poate consuma bauturi alcoolice (este interzis in Afganistan fiind tara musulmana) si numai acolo. Se poate juca un biliard si un ping-pong. Avem in baza si un teren de fotbal dar am vazut jucand pe cineva doar o singura data chiar daca joia ar fi trebuit sa fie si speciala pentru asa ceva. Mai sunt zile speciale de yoga si fitnes pentru cine doreste sa se mentina in forma. Eu deocamdata prefer plimbarile prin baza seara dupa ce se mai linistesc lucrurile. Asta pana cand nu da zapada ca pe urma voi hiberna probabil.

Programul meu zilnic este destul de simplu: ma trezesc dimineata in jur de 7 (5 jumate ora romaniei), ma pregatesc pana la 8 si apoi spre birou, imi vad de treaba pana la 4 si apoi ma duc spre cabanuta. Seara ori ma duc la plimbare, ori la centrul social sa joc niste biliard, ori la amicii mei romani, ori ma uit la tv sau citesc. Si asta de duminica pana joi ca asta este programul aici, wikendul fiind vineri si sambata. Este putin confuz pentru cineva care a lucrat luni-vineri atatia ani dar incet incet ma obisnuiesc si cu asta.

Cam atat de aici din Kabul….mai scriu dupa petrecea de Haloween din vinerea asta