george83

…am avut o discutie cu o buna prietena si vorbeam ca este din ce in ce mai greu de parca vine sfarsitul lumii: criza financiara, gripe de tot felul, calamitati naturale. Si bineinteles ca am ajuns la intrebarea: cu ce pleci din aceasta lume materiala? Eu as vrea ca in momentul cand vine valul sa ma ia sa inchid ochii si sa am amintiri frumoase: primul sarut, prima indragostire, prima noapte de dragoste, primul copil. Vreau sa imi amintesc de lucruri extraordinare vazute: lumea din varful muntelui, o mare de licurici in noapte, o multime de stele cazatoare in perioada Perseidelor, un rasarit in mare, o floare de colt. Nu luam nimic dincolo de starea materiala in care ne aflam. Degeaba strangem bani pentru a cumpara masini cat mai luxoase, case mari si valuta multa. Decat sa ii las copilului meu un cont de 10 mii de euro prefer sa ii cheltui pe educatia lui.  Si asa va putea cauta si el fericirea in felul lui. Ma uit distrat la cei din jurul meu care strang si strang bani peste bani. Eu prefer sa strang si sa strang amintiri peste amintiri. Poate nu voi acelasi statut in societate ca si cei bogati material dar in clipa dinainte de sfarsitul existentei mele o sa am ce sa imi amintesc…lucruri frumoase..amintiri placute…dorinte implinite…Asa ca nu mai fugiti dupa bani…fugiti dupa fericire…mai ales in vremurile acestea tulburi…

pe vremea mea adica acum zeci de ani cand eram tanar si puber mergeam la bairame la tot felul de colegi si pretenari. Si era cu muzica la calculator, bautura aducea fiecare si mancare ce avea ala prin frigider. Si ce mai stateam pana dimineata pe ritmuri de BUG Mafia, Parazitii, Timpuri Noi, Vita de Vie si chiar si Costi Ionita. Nu ma ascund ca altii care spun ca ei nu ascultau manele cand mergeau la petreceri. La fiecare bairam care ajungeam erau unii care vroiau sa asculte si o manea de inceput. Ca eram multi si diversi. In orice caz dupa vreo 2 sticle de vin toti uita ca nu asculta manele …Stand cu chirie am tot locuit in diferite blocuri si de ceva timp nu am mai auzit muzica si bairame. Sa inteleg ca tineretul de azi nu mai face din astea? Ca prefera sa mearga in baruri si cluburi? Sau sa stea in fata blocului cu samanta in dinti? Sa imi spuneti voi astia mai tineri cum este socializarea in ziua de azi. Pana atunci eu va pun o melodie despre cum era pe vremea mea

dupa cum probabil ati observat s-a cam racit pe afara. Adica bine si repede…azi dimineata la Bucharest a fost in jur de 4 grade. Si mi-am adus aminte de tineretea mea cand batea viscolul afara si eu eram in camasa deschisa, vreo geaca, si cu “freaza” inzapezita . Bineinteles ca nu era iarna in care sa nu racesc si sa zac in pat ceva zile. La un moment dat insa am avut o iluminare: de ce sa tot racesc cand as putea sa ma imbrac mai bine? Dar daca ma imbracam mai bine nu mai eram trendy si nici asa de atragator. Asa ca am fost in mijlocul unei dileme: sanatatea sau frumusetea. Am ales sanatatea pentru ca sormea ma ameninta, mereu cand raceam, ca imi face injectii. Ca o paranteza: la un moment dat cand eram mic am racit foarte tare si bineinteles ca mi s-au facut injectii in fesa (cu Polidin cred) si vreo 3 zile am mers schioptand. De aici si frica mea de injectii . Revenind la subiect: si am ales sanatatea si am inceput sa ma imbrac mai gros. Acum daca este putin mai frig imi scot fularul si haina mai groasa, cateodata si manusile si caciula ( asta ca tot va spuneam intr-un post precedent ca nu prea ma sincronizez cu lumea la imbracaminte). Si in caldura hainelor mele ma uit pe strada cum tot felul de persoane dardaie in hainele lor subtiri doar pentru a-si mentine imaginea. Si ma intreb cand isi vor da seama ca sanatatea este mai importanta decat o imagine care oricum nu o sa ti-o poti pune in evidenta cand o sa fii racit si nu o sa mai ai chef de socializare. Recunosc faptul ca exista si persoane care pur si simplu nu au nevoie de prea multa imbracaminte si ca rezista la temperaturi scazute. Dar ele sunt cam putine fata de cele care le observ in jurul meu si care isi pastreaza “freaza” intacta indiferent de conditiile de afara (viscol afara…coafura rezista..). Eu unul am trecut de nivelul acela si ma simt foarte bine, mai ales ca de cativa ani nu am mai racit iarna si sunt fericit ca am scapat de amenintarea injectiei cu Polidin

…se spune ca prima indragostire nu o uiti niciodata si ca este cea mai frumoasa dintre toate cele care o urmeaza. Poate este si datorita sentimentului nou care te cuprinde. Acea neliniste, acele batai de inima la vederea persoanei in cauza, acea dorinta de oprirea timpului in loc. Dupa aceea deja stii intr-un fel la ce sa te astepti si poate sentimentul nu mai este asa pur. Prima mea indragostire a fost de o fata mai mare decat mine cu 2 ani. Eu eram un pustan de clasa VI si ea deja avea ganduri la baietii din liceu fiind in clasa VIII. Locul era undeva prin Sighetul Marmatiei intr-o tabara scolara… Prima data am vazut-o la discoteca din comuna unde eram cazati si dansa. Din cate imi amintesc era bruneta cu parul mediu si avea un corp bine proportionat. In ritmurile de Casablanca si La Bouche am invitat-o la dans si a acceptat (intotdeauna am parut mai matur). Dupa primul dans eram deja indragostit si imi faceam planuri cum sa o invit la o plimbate pe ulita principala a comunei…Cum insa ora de stingere era destul de devreme nu am apucat sa dansam decat vreo 3 dansuri si a ramas sa ne vedem a doua zi. Dis de dimineata m-am trezit si am umblat pe strazile din locatie pentru a gasi o floare care sa i-o ofer si spre norocul meu am gasit-o: un trandafir putin deschis de culoare alb rozaliu. Pana cand m-am intors la camin a inceput sa ploua si soarta a facut ca ea sa se adaposteasca sub o streasina. I-am oferit geaca mea pana in camin si inainte sa ne despartim i-am oferit trandafirul. A ramas uimita si apoi m-a sarutat pe obraz dupa care a fugit spre camera ei…eu doar ingaimand un la revedere timid…Bineinteles ca un timp pluteam si credeam ca nimic nu poate fi mai frumos decat acel sentiment care ma coplesise. Din pacate povestea de dragoste a durat pana cand un coleg rautacios i-a spus ca eu sunt doar un pustan de clasa VI….Am incercat sa vorbesc cu ea la discoteca dar cand i-am observat pantaloni incercand sa se ascunda dupa o perdea mi-am dat seama ca nu mai vroia sa ma intalneasca. Nu am fugit prin ploaie incercand sa imi blestem soarta ci doar m-am plimbat sub un cer instelat prin comuna si am reflectat la viata care este grea pentru un indragostit…Nu am uitat-o cum nu am uitat nici o femeie de care am fost indragostit in viata mea. Sunt undeva acolo intr-un coltisor al sufletului meu si vor ramane acolo pana cand voi muri….

cum v-am spus ca nu prea am chef de nimic am zis ca mai bine decat niste ganduri negre sa va povestesc o intamplare hazlie (sper)

se facea acum ceva ani destui ca eram cu bunii mei prieteni, Ion si Cata, la mare. Eram pe acolo ca am decis sa facem o aventura si ca restul colegilor nostri de liceu (da..eram in liceu) erau in aceeasi statiune intr-o tabara scolara. Cum noi eram, si unii dintre noi mai sunt, mai neconformisti am decis sa nu mergem cu tabara ci pe langa ei. Adica eu aveam o gazda in Eforie Sud (ca acolo se petrece actiunea) si aveam unde sa stam. Cum traiam noi vacanta si eram liberi sa facem ce ne trecea prin cap asa de restrictionati erau colegii nostri. Aveau ora de stingere, masa de dimineata la ora fixa si un program strict…ce sa mai: puscarie fara catuse . Aveau si bare la ferestrele de la camere iar ca sa stea peste ora de stingere faceau vreo cateva zeci de genoflexiuni…La un moment dat intr-o dimineata am decis sa le facem o vizita la puscarie vila. Am ajuns insa inainte de ora de trezire si dupa ce am trezit jumate din vila ne-au spus sa venim peste jumate de ora ca atunci puteau sa iasa din curte . Si ce sa facem noi jumate de ora? Am zis sa mergem sa cumparam ceva de la un magazin. Si am luat: un borcan de compot de piersici . Problema este ca nu ne-am dat seama ca trebuia sa il si desfacem (ca avea capac de tabla) si am inceput sa gandim si sa cautam desfacator. Dar la 6 dimineata si dupa cateva sticle de bautura cine naiba mai gandea clar? Si ce gasim noi? La o curte, un garaj care avea un lacat cu un fel de protectie pentru gaura cheii. Si era din tabla si am zis sa o indoiem pana se rupe…si cum ne chinuiam noi asa vine o masina si opreste in fata curtii. Noi 3 insi in slapi si pantaloni scurti incercam sa facem ceva la lacat…Coboara din masina omu se uita la noi, noi politicosi cu “Neata”, el repede intra in curte si se uita in garaj, noi ne departam destul de repede de garaj. Dar totusi am reusit sa luam bucata aia de tabla…si a fost cel mai bun compot pe care l-am mancat din comert