george83

Se spune ca dragostea iti da aripi, ca te poarte spre culmi nevazute si te duce acolo unde tu ca un muritor de rand nu ai putea ajunge. Nu ai putea ajunge pentru ca nu ai avea starea necesara de plutire, de simtire a acelui singur lucru care te poate face sa semeni cu un inger: dragostea. Dragostea de alta persoana si nu dragostea de sine. Si reusesti sa ajungi, tinand de mana persoana iubita, pe acel varf de munte al simtamintelor. Si simti aerul rarefiat al iubirii, simti cum ai multe, foarte multe, lucruri dragi de spus dar multitudinea lor nu iti permite sa le exprimi pe toate odata. Te simti usor, nu mai ai povara lucrurilor materiale, mediocre din “lumea de jos”. Esti o zeitate pentru ca poti sa simti acest nectar care este dragostea.
Dar daca persoana iubita dispare?… Read more

Cum apari in fata dragostei? Ca un om sarman cu hainele rupte si nespalat? Sau ca un om cu situatie, imbracat galant si mirosind a regina noptii? Te intereseaza catusi de putin imaginea exterioara sau preferi sa fi gol dar cu sufletul aratand irezistibil? Acestea sunt intrebarile pe care trebuie sa ti le pui atunci cand iti intalnesti dragostea. Trebuie sa stii ce este mai important pentru tine: o imagine sau un suflet. Poti sa ai supriza ca in spatele unor haine superbe sa gasesti un suflet murdar….si bineinteles viceversa…Dar daca dragostea iti apare ca Eva in gradina Eden-ului? Iti arata tot si poti sa vezi fiecare particica din ea? Imi veti spune ca in viata reala nu exista asa ceva. Si aveti dreptate…crescand ne tot imbracam cu haine care de care mai interesante (sau cel putin noua ni se par interesante) si cand ajungem fata in fata cu dragostea ne este greu sa ne dezbracam complet si sa ne aratam sufletul. Facem cum facem si incercam sa ii aratam cele mai frumoase haine ale nostre. Si poate ca pe termen scurt reusim sa o “orbim” cu hainele noastre stralucitoare dar la un moment dat vom lasa o mica deschidere catre sufletul nostru….si atunci putem doar spera ca ii va placea imaginea.

Unii dintre noi ii aratam hainele noastre cele mai ponosite sperand ca va avea dorinta sa ne caute sufletul prin acea imagine urata. Credem ca daca dragostea va ramane langa noi imbracati in haine urate atunci sigur va ramane si dupa ce le vom arunca si cand ii vom arata adevaratele haine. Dar este posibil ca dragostea sa nu doreasca sa gaseasca ceva mai bun decat ce ii aratam prima data….doar stim ca dragostea poate fi nerabdatoare…

Varianta ideala ar fi sa reusim sa ne imbracam cu hainele care arata exact cine suntem si ce suflet avem atunci cand intalnim dragostea….asta pentru ca sa nu avem surprize cand dragostea va dori sa patrunda spre sufletul nostru. Dar pentru asta trebuie sa avem incredere in noi…trebuie sa fim capabili sa ne punem hainele care ne reprezinta cu obiectivitate. Pentru ca goi nu vom mai reusi niciodata sa fim pentru ca dragostea sa vada exact sufletul nostru….

astazi vreau sa va povestesc o intamplare legata de eventuala mea plecare din tara. Ideea aceasta cu plecare nu este de ieri ci de ceva timp. Am tot incercat prin diferite mijloace sa gasesc o punte de legatura dar nu am avut curajul necesar sa ma avant fara a avea ceva solid. Nu vreau sa ajung acolo si sa spal vase sau closete. Nu consider ca ar fi ceva injositor dar pur si simplu as dori sa raman la acelasi nivel oarecum. Si cum aceasta idee este de ceva timp cam de fiecare data cand eram intrebat de cineva care imi sunt planurile de viitor aparea varianta aceasta. Partea interesanta aparea cand eram intrebat de o partenera. Si aici intervine povestirea: Read more

cred ca intr-o relatie dragostea si calculele sunt oarecum termeni antagonici. Si sa va explic de ce eu cred acest lucru. Am incercat in toate relatiile mele sa ma las purtat de ceea ce simt. Chiar daca privind la rece erau mai multe elemente care ne desparteau sau nu exista o atractie asa puternica intre noi. Am preferat sa nu fac anumite calcule si sa nu gandesc fiecare pas pe care il fac. M-am gandit ca as putea sa regret ulterior daca nu fac ceea ce simt. Bineinteles ca regret si daca nu imi urmez gandirea dar parca doare mai putin.

In timp am descoperit 2 tipologii de femeie: Read more

Cand si-a ridicat ochii din cartea pe care o citea a vazut-o pe ea. Ea care isi musca buza de jos in timp ce era aprofundata in citirea cartii despre…nu putea sa vada titlul cartii. Oricum nu a putut sa treaca peste ochii ei verzi ca de un smarald aprins de soare in plina amiaza. Uitase si de cartea pe care s-a chinuit sa o obtina de la arhiva bibliotecii dupa multe rugaminti catre domnisoara bibliotecara.

Bibliotecara era o tanara slabuta la corp, cu parul strans cu un elastic gri si cu niste ochelari cam mari pentru fata ei. Si el purta ochelari si de asta s-a si uitat mai atent la ea…la bibliotecara. Poate ca ea la placut putin sau el i-a inspirat incredere si de aceea s-a dus tocmai la subsol sa ii caute cartea. Carte pe care el o cauta pentru a-si scrie lucrarea despre….Nu mai stia despre ce isi scria lucrarea pentru ca era fascinat de colega de masa de lectura in biblioteca nationala. Acea biblioteca era intr-o cladire veche, construita undeva la inceputul secolului XX intr-un stil neoclasic francez, situata in centrul orasului si, ca multe altele, nu era intr-o stare asa buna. Se vedea cum au cazut la ultimul cutremur parti din fatada dar nimeni nu s-a sinchisit sa se ocupe de restaurarea ei. Lui nu ii placea prea mult biblioteca dar era singura din oras unde ar putea gasi cartea care ii era necesara sa isi scrie lucrarea.

Nu o vazuse pe fata cu ochii verzi cand s-a asezat la masa unde era el. Read more

dupa cum ati citit in posturile mele am tot intrat in diverse relatii “dubioase” si am tot gresit fata de unele persoane. Persoane care nu au avut nicio vina decat ca am intrat eu in viata lor. Una din problemele mele este ca fug dupa fericire si in cele mai multe cazuri persoana pe care o tin de mana nu are acelasi ritm cu mine. Si ajung sa o trag dupa mine, sa o doara mana si chiar sa cada julindu-se. In majoritatea cazurilor prefera sa imi de-a drumul la mana si sa ma lase in goana mea dupa fericire. De ce am ajuns la acest ritm rapid? Pentru ca reusesc sa ma implic foarte repede intr-o relatie. Crezul meu de a trai viata si nu a analiza fiecare pas ma face sa intru intr-o relatie cu totul. Ma dedic in unele cazuri trup si suflet ajungand sa imi ignor viata mea personala. Si bineinteles ca imi doresc aceeasi implicare din partea cealalta. Insa ea nu vine pentru ca oamenii asa-zis normali au un ritm mai incet si oarecum calculat. Nu poti sa ii ceri persoanei iubite sa se mute cu tine dupa doua saptamani. Sa se indragosteasca de tine dupa cateva zile. Nu in lumea reala. In filme si cazuri exceptionale se intalnesc si asemenea trairi dar nu in lumea reala. Read more

noi cerem si dorim ca persoana de alaturi sa se indragosteasca de noi si sa ne ofere ce are ea mai bun. Sa ne ofere timp, atentia si mici dovezi de afectiune. Dar ce dam noi la schimb? Ce ofer eu persoanei de langa mine? Pai m-am gandit si se pare ca nu prea multe din pacate. Ofer discutii inteligente (sper eu) si o parere pertinenta de fiecare data cand sunt intrebat. Pot spune ca este ca o hrana spirituala. Momente de afectiune si dragoste. Pot sa fiu alaturi cand partenera mea are nevoie de mine. Dar cat conteaza toate acestea? Cat conteaza toate lucrurile acestea imateriale cand vrei sa faci ceea ce iti doresti? Cand vrei sa mergi intr-un loc sau sa iti cumperi lucrul mult visat? Conteaza exact nimic. Daca stam sa ne gandim la rece eu nu prea ofer asa multe lucruri. Si atunci de ce sa ma astept ca persoana de langa mine sa ramana cu mine? Read more

citeam postul: Pretentii de Mare Doamna si ma gandeam ca asta este una din regulile lumii dintotdeauna. Intotdeauna femeia isi doreste masculul mai puternic pentru a o insamanta si astfel a perpetua specia cu urmasi puternici. Omul a fost si este un animal la baza. Nu trebuie sa ne ascundem dupa tot felul de afirmatii cum ca omul este o specia aparte si ca este mai evoluat decat vreun animal. Culmea este ca sunt animale mai complexe decat noi din punct de vedere anatomic. Noi am reusit sa ne impunem datorita inteligentei si a lacomiei noastre. Animalul vaneaza cat poate sa manance dar omul vaneaza sa faca provizii peste ceea ce poate el sa manance sau turma lui.

Oricum sa revenim: femeia isi doreste un partener puternic. Este undeva scris in ADN-ul nostru si implicit in subconstient. Read more

si ploua marunt intr-un suflet ratacit undeva intr-o lume insensibila si rece…si cauta un suflet care are o umbrela din dragoste pentru a se adaposti…oare il va gasi la timp sau va ramane cu o ploaie marunta intr-un suflet ratacit undeva intr-o lume insensibila si rece?..sau va uita prins in lumea insensibila ceea ce cauta?…