george83

Azi a plecat un prieten bun din Afghanistan si ma simt din ce in ce mai singur. De cand am venit din concediu nu am reusit sa fac mai nimic…chiar as putea spune ca am distrus. Incerc sa imi revin si sa ma pun din nou pe linia de plutire dar in van. Simt cum sufletul meu este undeva departe si traiesc doar cu speranta ca poate candva o sa il ajung din urma….Intr-un fel cam stiu de ce ma simt asa si incerc din rasputeri sa gasesc o varianta alternativa. Dar reusesc doar sa evit pentru cateva ceasuri sentimentul de singuratate pentru ca variantele gasite nu ajuta in mod real adevaratul motiv.

Simt cum trece timpul si eu nu reusesc sa ajung la echilibrul dorit. Tot primesc vesti din tara despre fostele mele iubite care ba se marita ba fac cate un copil. Si stau sa ma gandesc daca pana la urma eu am fost cel tampit. Si incep sa cred ca asa a si fost. Recunosc ca in unele cazuri m-am bagat orbeste intr-o relatie si nu avea nici un viitor dar eu am cautat mereu iubirea acolo unde poate nu era. Am tot incercat sa o scot la suprafata, sa lupt si sa caut in cele mai ascunse unghere. Dar nu la persoana sau la timpul potrivit. Si uite asa in loc sa lupt pentru o persoana potrivita mi-am irosit timpul cu lupte inutile. Si uite asa am incurcat pe toate lumea cu aiurelile mele….

Ma simt tare singur si cu sufletul gol….iar cei care m-ar putea ajuta sunt la mii de kilometri distanta. Imi este dor de lumea din jurul meu, imi este dor sa ma pierd pur si simplu in multime, sa ma afund intr-o mare de necunoscuti si sa ma simt acolo. Este un sentiment tare aiurea sa fii inconjurat de oameni si totusi sa te simti singur. Sa poti vorbi cu oricine dar sa stii ca de fapt este doar ceva superficial….Nu stiu cand va trece dar stiu ca pe zi ce trece ma afund tot mai mult in starea asta de singuratate si nu este deloc bine….Dar poate la un moment dat o sa reusesc sa intind mana catre persoana care va fi alaturi de mine pana la sfarsitul vietii bucurandu-ne de bine si de rau…

Mi-am dat seama ca scriu pe blog doar cand plec din Afganistan…nu stiu daca o fi de bine sau de rau . Partea mai putin placuta este ca nu prea mai stiu ce sa scriu aici. Iar cand totusi gasesc ceva sa scriu imi dau seama ca scriu anapoda si fara un sir cat de cat narativ. M-am lenevit aici: nu mai citesc, nu mai ma plimb, nu mai scriu pe nicaeri, nu mai fac multe….Trebuie sa ma trezesc cumva pentru ca am niste planuri si trebuie sa le duc la indeplinire cat mai repede. Gen terminat de invatat la nivel mediu spaniola, gen citit cateva chestii despre logistica, gen facut niste cursuri pe parte de logistica si mai sunt cateva. Iar pentru toate astea trebuie sa ma trezesc si sa ma apuc de munca….cine imi da vreo doua palme?

Initial vroiam sa scriu un post la aniversarea fastuoasa a celor doua luni petrecute in Afganistan. Dar intai s-a intamplat petrecea de ziua nationala alaturi de echipa Close Protection. Intr-o casa de protocol undeva prin centrul orasului Kabul si o atmosfera de romani. Adica mancare din abundenta si in special friptura de porc, muzica romaneasca si discutii in romaneste. O seara mai mult decat placuta dar din pacate cam scurta deoarece la ora 23.00 se da stingerea aici in baza asa ca dupa ora asta nu mai poti intra. Am reusit sa cunosc alti 3 romani care lucreaza in Kabul pentru o companie de constructii si este chiar imbucurator sa gasesti conationali pe aceste meleaguri

Apoi se lasa frigul aici in Kabul. Dupa o toamna cu precipitatii putine s-a lasat un praf monstru si vantul care bate cu putere ti-l baga in locuri de care nu aveai habar ca exista …In plus incet incet temperatura scade simtitor ajungand azi la maxima de 9 grade care este minimul maxim pe care l-am avut aici. Optimistul din mine crede ca astfel se simte putin atmosfera de sarbatori…asa cum era si acasa la el in romanica. Pesimismul din mine crede doar ca este al naibii de urata vremea si ca va muri inghetat pe meleaguri straine

O sa mai scriu sper daca nu imi ingheata neuronul

partea asta cu vanzarea cartilor m-a facut sa realizez cat de mult tin la carti si la citit in general. Cand am inceput sa scot cartile din cutii si sa le aranjez cat de cat pe autori mi-am amintit fiecare povestire in parte. Mi-am amintit fiecare personaj si cum m-am simtit citind fiecare carte. De fiecare moment de tristete sau bucurie traita de personaj si simtita de mine prin intermediul cartii…Cu fiecare carte scoasa din cutie auzeam undeva in departare melodia ascultata sau vedeam franturi din viata mea petrecute in timp ce o citeam. Multe amintiri legate de aceste carti…unele bune, altele rele dar toate ramase agatate de carti.

Odata cu vanzarea cartilor mi-am dat si o parte din amintiri si se pare ca incet incet lucrurile care ma leaga de aceasta particica de lume dispar in neant. Sper sa gasesc acea bucata de pamant care sa ma faca sa simt ca apartin acelui lor….

Mi s-a rupt o particica din inima la fiecare carte vanduta dar macar traiesc cu speranta ca le-am dat unor persoane care si le doreau. Ma bucur intr-un fel pentru ca sunt sigur ca acele carti vor aduce bucurie la noi lor “proprietari” asa cum mi-au adus si mie

Ma tot uit peste bloguri si observ cum lumea incet incet incepe sa se sature de situatia din tara. Se satura de incompententii din politica, de smecherasii de cartier, de tigani si de toti incultii. Se ajunge chiar la idei de revolutie sau de linsaj. Bineinteles ca de fiecare data cand aud tot felul de combinatii facute de un “baiat bun” imi vine sa pun mana pe par si sa ii alerg putin prin natura. Dar trece momentul initial si imi dau seama ca ma enervez degeaba. Deja imi dau seama ca nici macar cu o revolutie nu se va schimba nimic in tara asta. A mai fost una si au murit multi oameni degeaba. Multi tineri care au crezut intr-o tara libera si cu o mentalitate schimbata. Dupa 20 de ani avem aceeasi pupincuristi de partid care defileaza prin parlament. Asa ca de ce sa faci revolutie si poate sa mori ca prostul? Pentru un popor care in proportie de 90% este incult, pus numai pe smecherii fara munca si fara nici o perspectiva de mai bine? Eu unul nu vreau sa imi pierd viata pentru aceste specimene.

M-am saturat sa incerc sa schimb ceva in jurul meu. Pentru o persoana schimbata in bine apar inca 9 care strica tot. Am crezut o data in prostiile alea cu patriotism si dragostea de tara. Ma contram cu oricine care spunea ceva rau de tara sau de istoria noastra. Dar gata! De ce sa ii spun eu de Mihai Viteazu cand mi se raspunde de Mailat sau hoardele de tigani din Franta? De ce sa ii spun de Delta Dunarii cand mi se raspunde de litoral sau de mizeria crunta de pe Valea Prahovei?

Asa ca m-am gandit si cea mai buna solutie este sa plec din tara. Daca voi putea imi voi aduce acolo unde ma duc rudele apropiate si poate chiar prietenii buni. Poate voi reveni in vacanta prin romanica pentru a-mi aduce aminte de unde am plecat. In rest nu vreau sa mai am legatura cu aceasta tara unde tupeul este mai important ca inteligenta si unde cultura este ultimul lucru pe lista de prioritati. Undeva in sufletul meu ma doare ca am ajuns la aceasta decizie dar stiu ca este spre binele meu. Astfel ajung incet incet sa ma cufund in aceasta mizerie si nu stiu daca o sa mai pot iesi….

ma tot uit la imaginea asta in fiecare dimineata si nu stiu ce sa mai scriu pe blog. Imi trec multe lucruri prin cap dar nimic nu ramane sa fie dezvoltat. Cateodata ma gandesc sa mai scriu ceva fictional si sa incep de la o idee si sa ajung…nu stiu unde. Si nu este de la faptul ca nu fac nimic ci pur si simplu nu am tragere. M-am apucat sa vad filme in spaniola si l-am ales pe Almodovar. Frumoase, atragatoare si bune de urmarit cele cateva pe care le-am urmarit pana acum. Si o fascinatie pentru Penelope Cruz…frumoasa actrita. Incet incet imi dau seama ca serviciul imi ocupa prea mult timp. Peste 10 ore este deja prea mult timp acordat acestei indeletniciri aducatoare de bani. De ce 10 ore? Pai 9 ore programul normal plus inca vreo ora drumul dus-intors. Si cu inca 8 ore pe care incerc sa le dorm ajung la 6 ore sa ma ocup de mine. Din astea 6 ore mai scadem o ora pentru actiuni domestice gen mancat, spalat, curatenie, etc. Din 5 ore scadem vreo 2 ore pentru filmul spaniol si mai raman vreo doua ore. Ce naiba sa fac mai intai in 2 ore? Ce sa citesc, unde sa ma plimb, ce sa vad prin oras? Partea proasta este ca serviciul asta este chiar in mijlocul zilei si ma face sa ma comport ca si cum mi-ar manca toata ziua. Si cu toate astea incep programul la 8 deci nu este foarte tarziu dar nici prea devreme. Si cu toate astea simt ca nu am timp destul. Dar daca as avea timp destul l-as umple cu ceva folositor pentru mine? Sau iar as pierde vremea degeaba? Din pacate inclin balanta spre ultima varianta. Si atunci de ce naiba ma mai plang ca nu am timp? Pentru ca imi sta in fire sa ma plang in loc sa fac ceva concret. Pentru ca in loc sa actionez stau si ma gandesc la cum ar trebui sa actionez. Si uite asa se duce timpul pe care oricum nu il voi recupera niciodata. Trebuie sa fiu batut, trebuie sa ies din acest cerc vicios, trebuie sa ies din acest oras, trebuie sa ies din aceasta viata….trebuie multe dar intai si intai mai trebuie sa existe si vointa. sa vedem cum fac rost de ea….

Treziti-va din labareala de viata pe care o aveti! Da, si ma includ si pe mine in aceasta urare. M-am saturat de oameni pesimisti, oameni suparati, oameni cu tot felul de griji. Viata asta este frumoasa si trebuie traita. Trebuie traita si nu suportata. Suporti greu serviciul actual? Da-ti demisia si incearca sa faci ce iti place. Chiar daca la inceput o sa fie mai greu sa iti atingi obiectivul. Suporti greu partenerul actual? Da-i papucii si incepe sa cauti pe altcineva. Suporti greu prietenii din jurul tau? Incepe sa cauti altii care sa iti ofere bucurii. Si exemplele pot continua la nesfarsit.
Telul tau in viata nu este o viata de birou care nu iti aduce satisfacii. Telul tau in viata nu este sa te complaci langa o persoana doar de dragul de avea pe cineva aproape. Telul tau in viata nu este sa ai prieteni multi ci doar cativa carora sa le poti incredinta viata in caz de nevoie. Cati dintre voi au prieteni carora sa le cereti ajutor la 2 noaptea si sa va ajute imediat? Suparator raspuns, nu?
Asa ca terminati naiba cu viata asta de rahat pe care o suportati si incepeti sa traiti cu adevarat. Fiti optimisti si plini de zambet si veti vedea diferenta. Cu o mentalitate pozitiva poti invinge toate problemele. Cu o mentalitate negativa poti doar inhiba adevaratele tale dorinte. Nu va mai luati dupa toate sfaturile date de apropiati. Puteti chiar sa nu va luati dupa sfatul acesta. Nu ma intereseaza…important este sa vad in jurul meu ca totusi s-a schimbat ceva in voi. Ca vreti sa va traiti viata. Asa ca hai, sculati-va din patul facut prost si incepeti sa zambiti

vorbeam in postul precedent despre cum nu imi gasesc sensul in aceasta tara. Cum nu pot sa ma obisnuiesc cu fuga dupa statut social si dupa apartenenta la vreun grup. Si acum sa va explic putin cum sunt eu…In primul rand sunt cam greu de suportat si vreau sa le multumesc inca o data prietenilor mei, putini, care inca mai ma accepta. Unii mai greu decat altii dar inca imi raspund la telefon si culmea chiar ma suna de ziua mea

Faptul ca toata viata mea de pana acum am incercat sa fiu un individ si nu vreun numar dintr-o turma mi-a atras Read more

acum ceva timp va intrebam ce sa introduc in programul meu zilnic pentru ca aveam o ora libera. Dupa alt ceva timp tot incercam sa imi ocup timpul cu una alta si in special chestii de iesit din casa. In prezent ce fac? Un nimic linistitor
Am intrat intr-o perioada in care nu fac mai nimic si cu toate acestea sunt foarte linistit si calm. De mult timp nu am fost asa de linistit si calm. Tot mereu am fost bagat in ceva, am avut tot felul de ganduri, tot felul de relatii. Azi (ca si perioada actuala) nu sunt bagat in nimic, nu am ganduri prea multe, si solitar. Ma duc la serviciu, imi fac de treaba, si in timpii morti mai citesc una alta pe net. Pe drumul dintre serviciu si casa imi citesc cartile iar o data ajuns ma mai uit pe net, mai vad ceva la tv sau imi fac niste ordine prin camera. Wikendul trecut am “reusit” sa nu imi fac patul de vineri seara pana luni. Am stat si m-am uitat la seriile Survivor(ar mai fi niste iesiri la butic pentru reimprospatat proviziile din casa). Cu toatea astea parca nu am fost niciodata asa linistit. Poate este calmul dinaintea furtunii ar spune unii…poate. Dar deocamdata sunt de genul Yes man. Nu stiu daca ati vazut filmul in care joaca Jim Carey (un rol nu chiar asa de reusit al lui) dar ideea era ca trebuie sa accepti orice provocare oferita de ceilalti. Asa sunt si eu acum: oricine vine cu o propunere la mine o accept. Imi amintesc faptul ca acum ceva timp nu prea dadeam curs la toate propunerile deci se pare ca este un punct pozitiv. Inca nu stiu daca astept ceva sa se intample sau pur si simplu corpul meu avea nevoie de liniste dupa o perioada in care am fost cam zbuciumat (de fapt eu mi-am creat singur singurel zbuciumul). Ramane sa vedem ce imi rezerva viitorul

Stiu ca in ultima perioada v-am “stresat” cu niste postari cam pesimiste. Si prietenii care ma cunosc nu stiau ce s-a intamplat cu mine. Asa ca a venit vremea sa lamuresc putin starea mea (in unele postari am dat cateva indicii)…

Aceste ganduri sunt undeva puse bine in sufletul meu dar prefer sa le “ingrop” in tot felul de poante, glume, snoave si intamplari amuzante. Imi este putin frica de ele si de posibilitatea sa ma cuprinda de tot…cam asa ca in aceste zile. Dar de ce au putut sa descopere usita prin care sa iasa la suprafata? Pentru ca am cunoscut o persoana care m-a facut sa reflectez la situatia mea actuala si mi-am dat seama ca nu prea pot sa imi indeplinesc visele mele de fericire daca nu indrept anumite lucruri. Si astfel a inceput lupta dintre eul meu aerian si cel materialist. Bineinteles ca in toate trebuie sa exista un anumit echilibru dar eu am preferat sa las partea mare pentru studiu si minte in schimbul ignorarii aproape complete a partii materialiste. A devenit o problema aceasta impartire deoarece incet incet nu prea mai pot sa imi indeplinesc dorintele. Read more