Si uite ca am plecat pana la urma. Sambata seara eram la aeroport in fata unei cozi mari mari si ma intrebam daca apuc sa ma inregistrez inainte sa plece avionul. Noroc cu prezenta de spirit a sorelei care m-a bagat in fata la ghiseul de biznis. Cu o mica lauda ca plec tocmai in Afganistan m-a inregistrat acolo si mi-a si explicat ce si cum trebuie sa fac pana in Dubai. Si uite-ma in avionul de Istanbul. Un fel de rata cum este la tara: scaune uzate si murdare, inghesuite, mancare destul de saracacioase, pana si insotitoarele erau uratele. Cu asa gust amar (bine ca a durat doar aprox o ora) am ajuns in aeroportul din Istanbul. Eeee…o oaza de culoare si lumini. Fiind primul pe care il vizitez mi s-a parut mare si fascinant…mai ales pentru taranul din mine care n-a vazut picior de avion in viata lui. Apropo de avion: nu am avut nici o treaba cu rau de avion sau chestii din astea. Din contra mi-au placut tare mult decolarea si aterizarea. Cu toate ca la aterizare m-a cam dureau timpanele de la diferenta de presiune.
Bunnn…si eu cascand gura prin aeroportul din Istanbul….si bineinteles cu un capucino in mana (credeati ca o sa spun rahat turcesc, nu?
). Aveam de stat vreo 3 ore pe acolo asa ca mi-am scos laptopul, castile si cartea si m-am apucat sa citesc pe muzica. Scaune comode in salile de asteptare, si nu ca la noi din plastice, te face sa stai pe acolo cat mai mult timp. Dar aveam inca o etapa de parcurs asa ca m-am apucat de asteptat. Dupa alea 3 ore a mai avut si avionul intarziere in plecare o ora. Dar de asta asta alta poveste: scaune comode, film la tv-ul din spatarul vecinului din fata, insotitoare dragute, mancare ok. Si mare surpriza a fost ca am reusit prin bunavointa unui vecin sa stau la geam….oho…ce au vazut ochisorii mei
In primul rand cartierele Istanbului care m-au facut imediat sa ma gandesc la cartile lui Pamuk…parca il si vedeam pe eroul din “Cartea neagra” cum cutreiera stradutele alea. Frumos oras vazut de la inaltime. De fapt pentru mine toate au fost frumoase de la inaltime….luminite, stradute si bulevarde, masinute
….Oricum e bine ca totusi am plecat din Istanbul pentru ca ploua torential acolo si nu prea imi placea.
Am ajuns insa la Dubai unde la 5 dimineata erau deja 30 de grade….cand am iesit afara din aeroport ma simteam de parca eram intr-un dus cu aburi. O zapuseala foarte mare….nici nu vreau sa ma gandesc ce este acum la ora la care scriu randurile astea….bine ca aerul conditionat din hotelul unde am tras functioneaza si imi aeriseste ochelarii.
Poze vor fi mai incolo ca nu am net asa bun sa le incarc….oricum punem link spre galeria din Picasa Web.
ps: toate turcoaicele au nasul mare….nah ca am zis-o