george83

Ieri (ca la mine este deja 1 Februarie) am plecat din nou la drum spre Afganistan. Ma intorc sa imi duc la indeplinire contractul pe care il am acolo. Dar am plecat cu inima indoita…mult mai indoita decat prima data. Anul trecut era entuziasmat la ce ma poate astepta intr-o tara vitregita de razboi, la ce inseamna un sistem diferit de munca fata de ceea ce eram obisnuit, la cunoasterea unor oameni noi si la un drum mai mult decat interesant. Acum insa am plecat stiind unde ma duc, ce fac si cu cine ma intalnesc si pot sa spun sa am un regret. Regret pentru ca imi las familia si prietenii care mi-au facut acest concediu minunat. Nu pot sa ma exprim cat de mult m-am bucurat de fiecare clipa din concediu si de momentele petrecute cu cei cunoscuti. Asa de mult m-am bucurat ca in ultima zi am tot incercat sa trag de timp cumva cat sa stau mai mult. De aceea jucam ping-pong cu sormea de’a doua la 2 dimineata in ziua plecarii. De aceea am tinut sa ma intalnesc la ora 1 dupa-amiaza in aceeasi zi cu cea mai buna prietena a mea. Doar doar reusesc sa intind timpul pe care il mai aveam de petrecut in Romania mai mult si apucam sa stau mai mult timp cu cei dragi. Dar dupa cum se si vede nu prea am reusit cu success 
Ma intorc intr-o lume securizata, rigida si plicticoasa in cele mai multe momente si raman cu gandul la Bucuresti. Imi era dor de aerul imbacsit din Bucuresti, de orasul gri, oameni si mai gri imbracati, taximetristi cu tupeu si manele la telefon. Surprinzator nu este o ironie. Nu prea pot sa va fac sa intelegeti cum este lumea mea in Kabul dar va puteti face o impresie daca va spun ca imi era dor de toate lucrurile de mai sus. Nu este tocmai un loc unde sa te destinzi dupa orele de program. Nu prea poti sa te duci la cinema sau la teatru. Nu prea poti sa te duci la un restaurant cu prietenii. Nu prea poti sa te plimbi printr-un parc sau sa vizitezi un muzeu. Si acest “nu prea” are un sens foarte larg….de fapt nu ai voie. Asa ca Bucurestiul cu toate problemele lui pare o adevarata Mecca (sa fiu putin in atmosfera din Dubai). Nu iti dai seama de frumusetile lui pana nu le pierzi…
Dar sa revin la plecare, concediu si toate astea legate. Vreau sa le multumesc din inima tuturor celor care si-au facut putin timp sa se intalneasca cu mine. M-am bucurat sincer sa va vad si sper sa ne revedem in vara cu vesti cat mai bune.
Va imbratisez cu dor de aici din Dubai (cu un picior in Kabul) si aveti grija de voi.

Dupa cum am anuntat am reusit sa ma intorc in tara. Doar pentru un concediu scurt de doua saptamanii din care aproape 2 zile voi fi pe drumuri. Din Kabul pana in Bucuresti am “reusit” sa fac 17 ore deci am fost chiaun miercuri asa ca am dormit toata ziua si noaptea.

Prima impresie avuta a fost din avion cu o atmosfera cenusie si niste balarii pe marginea pistei. Apoi sentimentul de ieftin pe tot drumul spre iesirea din aeroport si uimirea ca nu exista duty free cand iesi. In rest m-am bucurat sa imi vad sorela si sa o imbratisez cu drag.

Nu am nici un plan bine stabilit pentru acest concediu si tot ce fac zilele astea este sa incerc sa imi intalnesc prietenii si sa mai actualizez niste informatii. Sper sa apuc sa ma intalnesc cu toti si sa raman cu amintiri care sa ma ajute sa rezist pana in vara cand vreau sa revin in tara.

PS: se pare ca am din nou noroc: ninge mult afara!!!! …..Chiar ma gandeam ca trebuie sa ajung pe la munte sa vad zapada anul asta dar am noroc si ninge in Bucuresti. Stiu ca pe multi ii deranjeaza dar eu ma bucur ca un copil cand ninge, inca nu am reusit sa imi scot bucuria zapezii din suflet  si sper sa tina cat mai multi ani ….Deci: cine vine la o bataie cu bulgari?

vorbeam in postul precedent despre cum nu imi gasesc sensul in aceasta tara. Cum nu pot sa ma obisnuiesc cu fuga dupa statut social si dupa apartenenta la vreun grup. Si acum sa va explic putin cum sunt eu…In primul rand sunt cam greu de suportat si vreau sa le multumesc inca o data prietenilor mei, putini, care inca mai ma accepta. Unii mai greu decat altii dar inca imi raspund la telefon si culmea chiar ma suna de ziua mea

Faptul ca toata viata mea de pana acum am incercat sa fiu un individ si nu vreun numar dintr-o turma mi-a atras Read more

in decursul vietii mele tumultoase am avut parte de cateva intalniri fara vizualizare prealabila adica blind date. Cum eu tot fug dupa fericire prietenii mei mi-au tot propus variante de partenera pentru maratonul asta. Nu intotdeauna insa am si vazut partenera inainte sa accept intalnirea (oricum dorinta mea de cunoastere si de experimentare m-a facut sa primesc oferta). In plus au mai fost cazuri in care ma intersectam cu cineva pe net si pe vremea mirc-ului nu prea erau poze la indemana asa cum sunt acum cu mess-ul. Oricum, dupa cum sper ca v-ati dat seama, nu aleg partenera dupa infatisarea fizica ci mai degraba dupa cum gandeste asa ca nu ma inspaimanta ideea necunoasterii. Am spus-o si o repet de cate ori este nevoie: prefer o femeie inteligenta dar nu asa frumoasa decat una care arata trasnet dar nu schimb doua cuvinte cu ea. Daca nimeresc varianta frumoasa si inteligenta atunci sigur am castigat la loto.

Dar sa revenim la blind date. Si cum spuneam am tot avut ocazia sa experimentez aceasta varianta de intalnire. Daca va propun prietenii aveti in minte ca daca prietenii va spun:

1. ca este frumoasa dar nu asa desteapta: sigur arata bine dar nu poti sa legi doua cuvinte cu ea

2. ca este desteapta, citeste carti multe dar nu arata asa bine: sigur arata naspa dar poti sa ramai amic cu ea sa ai cu cine sa vorbesti

3. ca nu arata asa bine si nu este vreo savanta: cred ca mai bine nu accepti intalnirea

Oricum prietenii sunt bine intentionati asa ca daca aveti incredere in gusturile lor nu veti regreta timpul pierdut. Invers tine doar de sansa voastra ….dar eu va recomand sa incercati macar o data aceasta varianta de intalnire.

ps: sursa foto AskMen.com

toata lumea vine cu intrebarea asta cand te intersecteaza. Este o intrebare care genereaza conversatie. Cand nu ai chef de conversatie cu respectivul bagi bine cunoscutul “Fac bine”. La asemenea raspuns nu prea ai alternative. Eu de ceva timp am incercat sa evit acest “Bine” si sa dezvolt putin raspunsul. Cica este un sfat pentru socializare sa eviti sa folosesti acest raspuns. Zilele trecute vorbeam cu o prietena si ii spuneam ca nu prea am facut multe de la ultima noastra conversatie. Ea a pufnit in ras si mi-a raspuns ca este obisnuita sa fac mai nimic. Si apoi a inceput sa enumere chestiile facute de ea: cluburi, petreceri, filme, plimbari etc. Mai avea putin si imi spunea si ca a mancat, s-a spalat, s-a dus la toaleta etc. Inteleg dorinta de lauda dar ma amuza cum incearca unii sa prea-mareasca chestiile obisnuite. Este ca si cum as incepe sa ma laud ca ma duc la dentist in fiecare marti. Sau ca am vazut nu stiu ce meci la tv. Cand intreb o persoana ce a mai facut ma astept sa imi spuna chestii neobisnuite, chestii care nu le face in mod normal. Toata lumea se duce la serviciu, mananca, si dimineata din nou spre serviciu. Nu trebuie sa imi spui asa ceva pentru ca pur si simplu ignor aceasta informatie si ne pierdem timpul reciproc.

Discutiile acestea obisnuite le prefer cu prietenii apropiati pentru ca ma intereseaza viata lor. Dar cu restul chiar nu am nici dorinta sa aud cum se lauda unii ca au fost la cinema sau in nu stiu ce club. Nu este nimic interesant in chestiile astea, sunt doar niste banalitati si nu merita atentie. Imi pare rau ca pentru unii informatiile astea sunt importante si vor ca toata lumea sa le stie dar eu sincer m-am saturat de mediocri care incearca sa fie importanti

ce rost are sa ma chinui sa schimb lumea? de ce incerc sa imi fac prietenii sa gandeasca la fel ca mine? mai bine ii las sa faca tot ce vor si imi caut eu bucuriile mele

potrivit OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) la fiecare 1000 persoane exista in medie in jur de 150 de oameni care mor intre 15 si 60 de ani. Daca nu ma credeti puteti verifica aici. Si acum vine intrebarea: ce sanse aveti sa prindeti pensia? ….cred ca mai bine va traiti viata si terminati cu stransul de bani…ca s-ar putea sa nu apucati sa va bucurati de ei. Incercati sa va umpleti sufletul de amintiri frumoase si de momente fericite. Nu mai stati acasa ca nu aveti bani de iesit..sunt atatea evenimente cu intrare gratis (unele postate si de mine pe aici). Nu va mai ganditi la faptul ca va trebuie nu stiu ce masina pentru ca s-ar putea sa nu apucati sa o conduceti. Incercati sa va plimbati…chiar si prin ploaie. Nu mai stati peste program la serviciu in speranta ca seful o sa va observe si o sa va mareasca salariul. Toate acele ore peste program sunt deja pierdute din timpul vietii si nu o sa le mai recuperati cu toti banii din lume. Vorbeste cu prietenii si iesiti undeva..oriunde…Doar nu sta in casa si crede ca poate nu esti in aia 150 de oameni pentru ca nu stii niciodata cand vine….

va spuneam in postul precedent  ca am avut norocul sa acompaniez o domnisoara. Mi s-a atras atentia ca nu am fost suficient  de descriptiv asupra prezentei feminine si mai mult am spus despre experienta mea. Si m-am recunoscut vinovat si am decis sa repar putin gafa de proportii facuta. In primul rand nu am vrut sa minimizez in vreun fel compania avuta ci doar sa prezint faptele (asta ca sa ma scuz ). In al doilea rand consideram, si inainte sa mi se atraga atentia, ca domnisoara care m-a insotit merita mult mai mult decat cateva randuri intr-un post despre romanisme. Domnisoara, fosta colega de liceu avand initiala numelui C., mi-a facut seara de sambata  mai calda decat ma asteptam cu prezenta si starea ei de spirit. In afara faptului ca arata foarte bine (chiar daca primeste complimente cam greu mai ales pentru un chip frumos care m-a facut sa nu ma mai uit la drum in unele ocazii) cred ca simtamintul de apropiere a fost in special datorita gandiri comune in multe privinte. C. asculta muzica buna (cateodata cam prea mult rock pentru gusturile mele), o pasioneaza psihologia si filosofia si toate aceste lucruri fac discutia cu ea sa iti hraneasca sufletul si sa ai dorinta de a nu se termina intalnirea (cel putin eu asa am avut impresia). Nu este un post de lauda ci unul care sa arate ca exista si persoane care iti pot imbogati viata si care sa iti ofere incredere intr-un viitor mai bun ca si persoana, ca si cuplu, ca si familie. Cine va reusi sa se faca merituos de atentia ei va fi un barbat norocos si nu o spun pentru ca imi este prietena ci sunt foarte obiectiv. Bineinteles ca are si parti care nu stralucesc asa de mult (fumeaza ) dar nu cred ca am intalnit inca vreo persoana perfecta. Ca sa concluzionez toata aceasta caracterizare: mie mi-a facut o mare placere faptul ca am intalnit-o dupa atata amar de vreme si sper sa mai am ocazia sa petrec timpul cu ea (asta daca o sa mai iasa cu mine dupa acest post ).

va spuneam in postul cu as vrea ca mi-as dori sa simt din nou sentimentul acela de dragoste. Dar dragostea nu vine cand vreau eu sau tu. Ea are un factor foarte mare de imprevizibilitate si spre disperarea multora nu este mereu corecta. Mi-am adus aminte de o relatia trecuta a mea si de aici am pornit aceasta discutie. La un moment dat am cunoscut o domnisoara foarte draguta si am invitat-o in oras. Din pacate pentru mine atractia nu a fost reciproca dar am ramas totusi prieteni. Timp de 2-3 ani am tot facut anumite incercari de a ii schimba decizia (cam de fiecare data cand nu eram in alta relatie) si m-am dat peste cap de 3 ori sa ma transform in obiectul dorintei ei . Intamplarea face sa ma vada altfel decat pana atunci la un moment in care eu nu mai speram la nimic si ma consolasem cu ideea ca ramanem prieteni buni. Problema a fost ca eu nu mai aveam atractia de la inceput pentru ca se “dizolvase” in luptele din anii anteriori si pot spune ca ramasese doar ideea de a fi impreuna. Din pacate incercarea de a fi impreuna nu a dat succes si ne-am pierdut chiar si prietenia initiala (spre marele meu regret). Bineinteles ca exemple a faptului ca dragostea alege aleatoriu sunt foarte multe si sunt sigur ca si voi aveti asemenea experiente. Este drept ca sunt cazuri in care anumite persoane si-au dorit cu tot dinadinsul sa se indragosteasca de o anumita persoana dar aceasta este dragoste pura? Nu poate fi doar o dragoste cerebrala si nu si sufleteasca prin urmare incompleta. Cum spuneam si in alte posturi: omul este complet prin spirit si constiinta. Daca acestea nu se imbina in acelasi scop atunci dorinta este incompleta. Degeaba mental credem ca acea persoana este potrivita pentru noi daca nu simtim o atractie. Si invers: degeaba simtim o atractie pentru o persoana daca mental avem bariere. Asa ca momentul in care cele doua se intersecteaza este intamplator si nu tine de noi (ca si individ) ci poate de o energie calauzitoare care ne indruma in viata. Cateodata alege intr-un mod incorect si transforma anumite persoane in sceptice cu privire la dragoste. Cred ca ati observat cupluri care la prima vedere nu au nimic in comun si totusi se iubesc si te intrebi cum este posibil. Si incepi sa iti pui intrebari ce este in neregula cu tine. Pai raspunsul este nimic (mai mult sau mai putin) ci doar nu este momentul sa intalnesti cealalata persoana….sau cealalta persoana s-a indragostit de tine si nu v-ati “sincronizat”…infricosator gand, nu?

mi s-a atras atentia ca imi place sa am intotdeauna dreptate si ca in unele momente sustin lucruri neadevarate doar de dragul sa am dreptate. Este adevarat si nu am ascuns niciodata lucrul acesta. Este vina mea ca nu esti in stare sa aduci in discutie argumente solide? Faptul ca esti slab in arta conversatiei ar trebui sa ma faca sa ma gandesc de 2 ori inainte sa intru intr-o disputa cu tine? Ca esti incapabil sa gandesti la un nivel acceptabil? Ca devii un frustrat cand vezi ca nu poti sa dai o replica decenta intr-o conversatie?

cam aceasta era o varsare de nervi dupa ce m-am certat cu o persoana care nu este in stare sa isi vada neputinta si propriile greseli. Si apoi m-am calmat si mi-am dat seama ca nu are rost..ca nu merita..De ce sa imi fac eu nervi si sa ma stresez pentru o persoana care este inferioara din toate punctele de vedere? Exista vorba aia: nu este pacalit cine cere ci ala care da. Asa si la mine: eu experimentez si incerc sa am tot felul de intamplari pentru a putea sa ma dezvolt personal. Avand o experienta cat mai variata imi pot face o parere mult mai repede despre un anumit lucru. Fiecare persoana intra intr-o relatie (de oricare tip) cautand sa capete ceva de la celalalt: liniste, dragoste, alinare, idei, bani, etc..Si persoanele care sunt cat de cat inteligente isi dau seama de acest lucru si nu mai pot fi surprinse cand celalalt pleaca dupa ce a luat ce isi dorea. Este ca un schimb: cateodata iei mai mult, cateodata mai putin si in rare ocazii este chiar egal. Problema este ca unii oameni nu constientizeaza acest lucru si cred ca totul este roz si plin de inimioare. Din pacate pentru ei viata este dura si cum am tot spus fiecare dintre noi are doza lui de egoism. Prin urmare foarte greu gasesti pe cineva dezinteresat aproape total. Si astfel se trezesc unii ca sunt inselati dupa parerea lor: “Vai..m-a sedus si apoi nu m-a mai sunat”, “Parea asa de cuminte si totusi a facut aia” , “Am crezut ca ma iubeste dar de fapt iesea cu alta” etc. Cateodata imi pare rau si incerc sa ii consolez. Problema este ca in momentul cand le spun adevarul ma considera cinic si lipsit de suflet. Si bineinteles se cearta cu mine. Din pacate pentru ei isi dau seama dupa ceva timp ca am avut dreptate dar intervine orgoliul si nu concep sa imi spuna ca am avut dreptate. Raman in ignoranta si ceata vietii lor. Si atunci de ce sa ma enervez din cauza lor? Sa imi pierd celule nervoase? In loc sa imi vad de treaba mea si sa nu ma bag in seama cu ei intervine partea mea umana si ma apuc sa incerc sa ii lamuresc. Si ajung tot eu bau-baul…

ps: In unele cazuri sunt si eu vinovat deci nu vreau sa creada lumea ca sunt vreun sfant. Sunt inca om ….