george83

Dat fiind faptul ca azi este ziua mea soarta a decis sa imi ofere un cadou ieri: o plecare din tara. Cei care ma cunosc si care au mai citit una alta pe aici stiu ca de anul trecut am inceput sa ma implic in actiuni de voluntariat. In principal alaturi de cei de la Fundatia Vodafone si ajutat de o organizatoare extraordinara in persoana Georgianei Iliescu. In paralel am cautat un proiect de voluntariat in strainatate unde sa ma implic si sa capat o anumita experienta in acest domeniu. Din pacate dupa ce nu am putut sa castig concursul Voluntar de profesie am cazut intr-o pasa negativa si o perioada nu am mai vrut sa aud de evenimente umanitare. Dar am invatat ca destinul nu este intotdeauna de acord cu ceea ce simti tu in acel moment asa ca am primit un telefon neasteptat. Era o oferta de lucru din partea Natiunilor Unite pe partea de voluntariat: UN Volunteers. Dar partea si mai interesanta era locatia care mi se propunea: Afganistan. Am ramas un pic suprins pe moment dar mi-am spus ca nu trebuie sa refuz sansele oferite de viata. Asa ca am raspuns cat am putut de bine la interviul telefonic si am fost acceptat pentru postul de asistent manager logistica. Adica o sa pot sa imbin experienta mea de aproape 7 ani in logistica cu dorinta de a ajuta oamenii si pot spune ca este o sansa extraordinara. Dupa aproape doua luni de fuga dupa acte si asteptari ieri am primit vestea ca voi pleca din tara pe 9 octombrie cu destinatia Dubai->Kabul

Bineinteles ca persoanele din jurul meu au fost suprinse de alegerea mea si au inceput grijile si incercarile de schimbare a deciziei dar am ramas stapan pe pozitii. In ultimul timp m-am abonat la tot felul de bloguri si ziare din Afganistan pentru a vedea mai bine situatia de acolo si pot sa spun ca este periculos dar lucrurile nu sunt asa de negre cum apar in stirile de la noi. Oricum pot spune ca aceasta experienta ma va ajuta sa imi dau seama cu adevarat unde sunt si cat de puternic sunt mental. Daca voi rezista, si cu rezultate bune, pana la sfarsitul anului voi putea spune ca rezist in aproape orice zona a lumii. Asa ca urati-mi bafta si stati linistiti ca voi scrie pe blog de acolo si chiar voi pune si niste poze (atat cat pot din cauza securitii).

la revedere, tabara draga!
Asculta mai multe audio diverse

Colegii de serviciu sunt singurii oameni pe care nu ii poti alege. Prietenii ii alegi in functie de dorintele si afinitatile tale. Rudele ai o mica posibilitate sa le alegi daca te hotaresti sa nu intri intr-o familie care are rude neplacute sau dai un sfat catre sorela mai mica sa nu se insoare cu tipul ala rocker pentru ca nu iti place de rudele lui. Dar la colegii de serviciu este cam dificil sa ii alegi. De obicei, daca nu esti vreun sef sau patron, ti se baga pe gat. Si cum se poate spune ca un om in viata lui petrece mai mult timp la serviciu, inconjurat de un mediu social, decat in oricare alta parte putem afirma ca devine foarte interesant aspectul asta.

Asa ca trebuie sa faci in asa fel incat timpul petrecut sa fie oarecum placut. Si o mare “vina” pentru acest lucru o au colegii. Cum tu nu ii poti alege trebuie sa te adaptezi cumva la specimenele neplacute. Prima varianta ar fi pur si simplu ignorarea. A doua varianta ar fi confruntarea. A treia varianta ar fi compromisul. Si in functie de individ variantele se pot inmulti dar in principal cam astea sunt cele trei principale (as fi curios fiecare dintre cei care citesc acest pasaj sa imi spuna ce varianta utilizeaza ei ). Bineinteles ca si aceste variante se pun in aplicare in functie si de colegi. Am invatat ca nu poti sa ignori la nesfarsit un coleg bagaret. Pana la urma tot va trebui sa vorbesti cu ea macar sa ii spui sa te lase in pace.

De confruntat putem spune ca este cu dus si intors. Poate dai peste un coleg care sa nu are limita si sa te trezesti cu rotile de bicicleta taiate in parcarea firmei. In plus cica nu face bine la imagine intr-o firma daca te certi cu vreun coleg (eu nu prea tin la chestia asta dar poate unii o fac).

Asa ca se pare ca ultima varianta pare cea mai buna: Read more

Pornisem la drum cu gandul sa imi cumpar niste tricouri pentru ca sunt cam la limita cu ele. In drum insa am trecut prin fata unei librarii si cum de fiecare data ma uit si in vitrina pentru ca sa vad ce mai este nou imi sare in fata o carte noua a lui Rushdie. Ma opresc, imi sterg ochelarii, cartea ramane. Incep sa ma furnice degetele si talpile spre intrarea librariei. Asa ca intru si mai cumpar alte vreo 5 carti….printre care si Llosa ca mi s-a recomandat de catre cititorii blogului si nu ar fi frumos din partea mea sa nu le respect sfatul. Deci am reusit sa cheltui iar bani pe carti si acum sunt in dilema daca sa imi mai cumpar si tricouri. Probabil imi voi cumpara unul ca sa nu zic ca nu mi-am luat.

Daca as sta sa fac socoteala de bani dati pe carti intr-un an probabil ca mi-as fi putut cumpara bilet spre Peru…sau macar sa imi iau un aparat foto mai performant….sau niste imbracaminte smechera. Dar nu regret nici un moment. De fapt mint: regret ca nu am salariu mai mare ca sa imi pot cumpara mai multe carti. Sormea deja este exasperata ca se aduna cutii pline cu carti si nu mai stie unde sa le depozitam. Noroc ca am scapat de mobila si avem loc, altfel era cu scandal …

Din pacate mi-am dat seama ca am timpul destul de limitat si asta in special din cauza serviciului. Nu spun ca am un serviciu rau sau ca este salariu mic. Ci doar ca nu pot citi in timpul serviciului. Chiar daca as gasi niste carti de citit pe computer tot nu as putea. Am explicat intr-un post precedent ca pur si simplu nu pot citi proza pe computer. Dupa cateva pagini imi pierd interesul, imi fug ochii, ma plictisesc pur si simplu. Tinand cont ca imi place ceea ce fac la serviciu si nu as vrea sa gasesc altceva mai putin consumator de timp am o dilema. Cum fac sa citesc mai mult? Pentru ca partea proasta a serviciului este ca dupa ce termin programul am ochii cam obositi si nu pot citi acasa foarte mult.

Ma gandeam sa fug in wikend din Bucharest si sa imi gasesc un locsor de citit. Ceva aer, relativ linistit, un scaun confortabil, o lumina buna….Cine are cunostinta de un asemenea loc poate sa imi scrie si voi fi vesnic recunoscator.

ce fac eu la prima ora la serviciu? in afara de citit mailurile ramase de ziua trecuta. Pai cat timp se deschide laptopul si ruleaza toate aplicatiile ma duc sa imi fac o cafea. Apoi avand cafeaua aburinda in fata imi pun castile in urechi si ascult postul preferat: profm gold. L-am descoperit dupa ceva cautari incepand cu radiotower  pana la guerilla si alte din astea de la noi. Imi place pentru ca nu sunt reclame si muzica buna. Astia de la profm au mai multe posturi dedicate dar asta parca este cel mai echilibrat. In plus faptul ca am casti ma ajuta la ascultare: daca este melodie favorita dam tare, daca este melodie neplacuta dam incet. Asta nu as putea sa o fac la combina din departament ca ar sari vreunul ca lui ii place melodia sau ca este prea tare. Colegii sunt obisnuiti si daca vor sa discute ceva cu mine dau din maini in campul meu vizual …Oricum o dimineata perfecta la serviciu este plina de muzica si cafea….Voi cum incepeti ziua la serviciu?

ma gandeam wikendul asta sa vad care ar fi jobul meu ideal. Asa ca azi am dat search pe gugle si am tot facut niste teste. Acum nu stiu ce sa aleg asa ca am nevoie de putin ajutor: va rog sa alegeti o varianta si daca se poate sa si o motivati
Artist

Historian

Banker

Novelist

University Professor

Photographer

Vet

Paralegal

Graphic Designer

Online Content Developer

Webmaster

Producer

Managing Director

Nutritionist

Advertising

Nursing

Accountant

Compliance Officer

Financial Management

Administration

Auditor

Researcher

Office Management

Computer Science

am avut norocul sa intru acum cativa ani intr-una din cele mai mari multinationale din lume. Spun noroc pentru ca am avut posibilitatea sa vad cum se lucreaza intr-o asemenea companie. Fiind si una de succes a fost cu atat mai usor de suportat. Problema este ca aceasta criza mondiala a afectat si compania la care lucrez. Profitul a existat dar bineinteles ca nu la nivelul din anii trecuti. Partea negativa este ca oameniii din conducere se raporteaza tot la 2008 si inca nu realizeaza ca am reusit intr-un mediu de afaceri foarte greu sa ne dezvoltam si sa facem bani pe plus. Chiar sa crestem ca si cota de piata si sa ne surclasam adversarii de nisa. Totusi incercand sa reducem din costuri incepem sa uitam sa profitam de aceasta criza. Eu ma gandesc la faptul ca avem posibilitatea sa: Read more

…azi ca omul doritor de bani ce sunt m-am intors la serviciu pentru un nou an plin de “succesuri profesionale” (cica asa ni s-a urat de la conducere). Bineinteles ca toata lumea intreaba pe toata lumea unde si ce au facut de revelion. Si bineinteles ca lumea a ramas consternata la raspunsul meu ca am stat acasa si am citit o carte cu un pahar de vin langa mine. “Cum nu ai fost la o petrecere?”, “Cum ai stat singur fara prietena/iubita/amanta?”, “Si ai citit o carte?”, cam astea au fost intrebarile predominante. M-am asteptat sa inteleaga decat putini oameni dorinta mea de liniste. Pentru ca asta am dorit in primul rand: liniste. Dupa un an destul de agitat si presarat cu multe urcusuri si coborasuri am vrut sa am niste timp numai pentru mine. Interesant ca am citit pe net si au fost destule persoane care au procedat la fel…au preferat linistea propriei locuinte in detrimentul petrecerii. Sa fie un semn ca anul trecut a fost obositor sau ca incepem sa ne reconsideram viata? Sau poate ca am devenit online mai mult decat offline (tinand cont ca la 12 si un pic lumea trimitea cadouri pe facebook ). As vrea sa raman optimist si sa cred ca incepem sa ne reconsideram viata si ca ne indreptam spre o alta ierarhizare a dorintelor. Sa incercam sa mai si traim si sa mai lasam ganditul la rece pe planul secund. Vorbeam ieri cu o prietena buna (pe care am suparat-o putin prin discutia avuta) si ii spuneam ca m-am saturat de vorbit. M-am saturat sa tot discutam planuri, unde mergem, de ce mergem. Vreau sa actionam, sa traim, sa simtim. In loc sa vorbim pe mess mai bine sa ne intalnim undeva pe afara sau la un suc. Stiu ca sunt oarecum contrar curentului actual care trage oamenii spre comunicare nepersonala dar cam asta am fost mereu: Gicu contra ….Nu este o rezolutie de an nou ci doar un moment de iluminare citind o carte intr-o zi de revelion…

Prin urmare daca vreti vreodata sa discutati cu mine pregatiti-va sa iesiti din casa

ieri va spuneam ca am facut 40 min pana la serviciu in conditiile in care cica Bucharest a fost paralizat la un moment dat si altii din Berceni au facut peste 2 ore. Astazi nu am mai avut masina la dispozitie asa ca a trebuit sa caut niste Ratb sa ajung la serviciu. M-am uitat frumos pe o harta pe care am gasit-o pe net (asta de aici) si aveam 2 variante: tramvaiul 17 si apoi 16 sau tramvaiul 34 si apoi 16. Am avut inspiratia ca aseara sa imi iau bilet si sa intreb daca mai circula 17. Raspuns neasteptat: NU!…Bun zic eu, lasa ca iau varianta 2. Si ma duc eu la tramvaiul 34 la 6 dimineata ca sa nu prind aglomeratie. Cobor la statia unde cica am vazut eu ca se intersecteaza cu tramvaiul 16 si o alta surpriza: se lucreaza la linie si nu mai merge pe acolo 16-ele….Atunci mi-a scapat un “bagami-as” si am luat taxi-ul. Prin urmare am ajuns prea devreme la serviciu …O sa vedem maine ce fac…

Sursa de incredere pentru Ratb este, surprinzator, chiar site-ul lor

Eu de felul meu fac glume la serviciu si incerc sa destind atmosfera dar se pare ca voi renunta in curand daca este sa ma iau dupa acest articul din EVZ: Angajatii haiosi pleaca primii. Cu aceasta criza este cam periculos in mediul afacerist de la noi sa mai devii glumet pentru ca ai sanse sa zbori din firma . Dupa cum spuneam si in postul cu limitarea romanasii nostri ca brazi sunt cam ingusti la minte. Nu m-a uimit acest articol pentru ca stiu cum sunt perceput eu la serviciu si stiu ca daca incerci sa nu fii cu un bat in fund esti un fel de paria. Daca razi decat la glumele sefului inseamna ca esti un “asset” bun la companie si vei deveni mare si vei putea face si tu glume. Ati observat ca seful intotdeauna incearca sa fie haios? Sa se apropie cica de angajati? Cel putin la mine seful mare asa face dar nu stiu cum eu nu ii inteleg glumele. Poate sunt eu mai frustrat sau nu am aprofundat inca politica companiei . Revenind la articolul citat: nu incercati sa fiti mai destinsi la munca pentru ca s-ar putea sa nu fiti priviti bine. Este si normal pentru ca noi nu avem o educatie a locului de munca. Suntem invatati sa muncim si sa nu gandim. Cel care avanseaza intr-o firma, cel mai adesea, este cel care ori are pile ori se pricepe la periat bine seful mare. Nu avem o educatie a valorii si a muncii. Doar preferam sa angajam secretare cu faculte terminata decat sa luam o persoana capabila dar doar cu liceul. Ca o paranteza: de ce se cere faculte la secretariat nu am inteles niciodata. Se invata la faculte cum sa duci o cafea, sa faci o rezervare sau sa notezi telefoanele primite? Inchidem paranteza. Bineinteles ca multi nici macar nu se uita daca tu iti faci “task”-urile foarte bine sau daca le termini mai repede decat ceilalti. Daca spui o gluma inseamna ca ai timp de spus glume prin urmare nu ai de munca prin urmare ori o freci la rece ori nu ai “incarcarea” care trebuie. Asa ca o sa zbori colega. Prin urmare ganditi-va de 2 ori cand o sa mai vreti sa spuneti o gluma…nu se stie niciodata cine asculta

astazi am inceput saptamana dand sange. Vampirii de doctori mi-au luat vreo 4 eprubete de sange. De ce atatea? Pentru ca eu trec, din fericire, cam rar pe la doctorita mea de familie. Si cand ma prinde imi da sa fac toate analizele posibile si imposibile. Dar nu am supar pentru ca doamna doctor Mihaela Draghici este super draguta si stie ca nu o deranjez prea des cu tot felul de probleme. Si cum aseara am urmat tot felul de “nu”-uri (fara dulciuri, fara mancare cu cel putin 8 ore inainte, si mai ales fara sex) am decis ca astazi sa stau acasa. Cum serviciul imi permite  sa lucrez de acasa am zis sa profit si sa imi refac sangele mancand ciucalata si stand in pat cu laptopul in brate