george83

Vacanta este cam gata. Maine o sa plec spre Kabul incercand sa ajung marti pe la orele 4 acolo. Am reusit sa imi dau licenta si surprinzator sa iau nota buna, am reusit sa ma lupt cu zapada si sa imi alerg cainele prin nameti, am reusit sa imi vad sora mult iubita si prietena cea mai buna.

Ma intorc in Kabul dupa 3 saptamani si sunt curios ce voi gasi acolo. Nu ma refer la oras, baza sau prieteni ci la locul de munca pentru ca inainte sa plec am lasat o lista cu lucruri de facut. Sa vedem ce au indeplinit in lipsa mea.

Cred ca este prima data cand ma intorc si nu sunt incantat. Drumul stiu ca va fi obositor, apartamentul de acolo stiu ca va fi putin schimbat si rece. Imi voi prelungi contractul cu inca un an pentru a putea termina ce am de facut acolo. Din pacate nu am apucat sa termin si ma sacaie undeva intr-un coltisor as creierului. Asa ca incerc sa ma motivez, sa gasesc energia necesara sa ma lupt cu sistemul si oamenii de acolo pentru a termina ce am de facut. Dupa aceea ma voi putea relaxa putin si cauta un nou proiect. Plus ca sper sa am mai mult timp pentru mine si acumularea de cunostiinte prin cateva cursuri de specialitate.

Asa ca: Kabul vezi ca vin din nou

ps: mai multe persoane mi-au cerut informatii despre voluntariat si Afganistan. Daca aveti intrebari va rog trimite-mi un email pe rosca.george coada de maimuta yahoo.com

Dupa cum probabil ati aflat multi dintre voi saptamana trecuta a fost un atac asupra bazei UN din orasul Mazar soldat cu moartea a 3 lucratori internationali si a catorva militari Gurkhas. Am ajuns inapoi din vacanta si primul lucru pe care l-am aflat a fost ca printre victime a fost un roman. Partea si mai proasta este ca l-am cunoscut si culmea este ca am mancat impreuna cu el la aceeasi masa mancare facuta de el. Un om cu mare chef de viata si plin de umor. Nu pot decat sa raman uimit cum viata ti se poate termina in orice moment indiferent daca o meriti sau nu. Si cand te gandesti ca totul a pornit de la un inconstient in SUA la mii de kilometri care le-a dat apa la moara insurgentilor de aici.

Acum toata lumea este in stare de alarma si asteapta urmatoarea miscare a insurgentilor. Deja au fost chemati in Kabul oamenii din regiuni ramanand doar cateva birouri deschise. Se vorbeste chiar de o eventuala evacuare a personalului non-esential din Afganistan.

Deci lucrurile nu sunt tocmai placute si nici nu cred ca se vor intrepta spre mai bine in viitorul apropiat. Speram sa nu mai existe victime si totul sa se stinga incet. Putem doar sa asteptam….

Mi-am dat seama ca nu am mai scris de foarte mult timp pe blog si sincer sa va spun nu stiu de ce. Ca multe nu am facut dar cred ca a fost ideea aia ca o las pe ziua urmatoare. Si tot asa pana cand au trecut saptamani

Odata cu atentatul de la supermarketul Finest din Ianuarie s-au inasprit masurile de securitate la mine in baza. Asta pentru ca toata lumea a tras o sperietura cat Kabul de mare deoarece a fost intr-o zi de vineri si era zi de cumparaturi. In plus se pare ca a fost un grup de internationali UN care a plecat cu vrei 20 de minute inainte de atentat. Asa ca s-au interzis cam toate iesirile neoficiale din baza. In Decembrie s-a permis socializarea la cateva restaurante din oras. Acum nu se mai poate sub nici o forma. Pana la atentat aveai voie sa iti faci cumparaturile la marile supermarketuri. Acum ai voie doar la buticuri si in limita a 20 de minute. Adica un fel de dai si fugi. Si tot asa….

Asa ca toata lumea este un pic stresata pentru ca nu prea mai poate sa iasa la cumparaturi. Si asta afecteaza si munca bineinteles. Eu in schimb privesc toate aceste lucruri cu o mima amuzata. Nu ma refer la atentat ci la cum unele persoane reusesc sa se streseze in plus. Eu sunt de conceptia ca atunci cand ai semnat sa vii aici stiai cat de cat in ce te bagi. Nu este o tara de stat la soare si trait cu ghirlande de flori la gat. Este o tara trecuta prin 3 decade de lupte si viitorul nu suna tocmai bine. Pentru a ajunge la un nivel cat de cat de normalitate va trebui sa treaca multi ani. Chestiile astea insa nu sunt la nivelul de gandire al tuturor de aici si este destul de amuzant sa ii privesti cum se streseaza. Sau cum unii incep sa realizeze ca suntem intr-o zona periculoasa. Partea mai interesanta este ca sunt atat de limitati incat nu isi dau seama ca putea fi mai rau. Ii admir de exemplu pe cei din Kandahar sau regiunile din sud-est. Acolo intr-adevar este rau. Aici la noi de bine de rau stai intr-o baza securizata si daca nu te plimbi de nebun prin oras nu prea sunt sanse sa ti se intample ceva. Eu unul prefer sa ma stresez la ce mai fac de mancare sau ce film mai vad, daca ma duc la biliard sau daca beau suc sau ceva alcoolic

‘Id Al-Adha or Eid al-Adha (Arabic عيد الأضحى, “Festival of the Sacrifice“) is a major Islamic festival that takes place at the end of the Hajj. It is also known as ‘Id al-Qurban or al-’Id al-Kabir (Major Festival).

Eid al-Adha marks the completion of the hajj (pilgrimage) rites at Mina, Saudi Arabia, but is also observed by Muslims throughout the world to commemorate the faith of Ibrahim (Abraham).

The festival commemorates God’s gift of a ram in place of Isma’il (Ishmael), whom God had commanded Ibrahim (Abraham) to sacrifice. (In Judaism and Christianity, the child in this story is Ishmael’s brother Isaac.)

The Devil tried to persuade Ibrahim to disobey God and not to sacrifice his beloved son, but Ibrahim stayed absolutely obedient to God and drove the devil away. Eid al-Adha is a celebration of this supreme example of submission to God, which is the cornerstone of the Islamic faith (islam means “submission”).

De azi in Afganistan, fiind tara musulmana, incepe sarbatoarea Eid-UI-Qurban (dureaza 4 zile) si vom avea cateva zile libere. Asta pentru ca este sarbatoare nationala pentru afgani si nu prea putem lucra doar noi internationalii. Asa ca vom petrece in stilul nostru aceste zile libere band bere sau tarie, jucand biliard sau ping-pong, gratare cu invitati sau timp cu prietenii apropiati la un pahar de vorba. Umbla vorba prin targ ca s-ar putea ca zilele acestea sa aflam si rezultatele de la alegerile parlamentare asa ca ar fi o dubla sarbatoare. Daca sunt printre voi musulmani va urez o sarbatoare cat mai implinita.

Pot spune ca avem una dintre cele mai bune echipe de protectie personala din lume. Saptamana trecuta am avut placerea si onoarea sa asist la petrecerea de adio a ultimei echipe de Close Protection. Baietii astia in numar de 12 asigura protectia ambasadorului UN in Afganistan si a altor catorva personalitati. Nu cred ca este un lucru minor ca o ditamai organizatia UN sa aiba incredere in tine sa ii aperi ambasadorul intr-una dintre cele mai periculoase zone din lume. Iar faptul ca sunt una dintre cele mai bune echipe a determinat pe oficiali sa incredinteze in continuare protectia tot pe mana unor romani. Deci noua echipa de Close Protection este formata tot din romani

Din punct de vedere personal sunt baieti foarte de treaba si ma bucur ca am avut ocazia sa cunosc o parte dintre ei. Bineinteles ca petrecerea a fost cea mai tare de pana acum si toata lumea s-a distrat foarte bine. S-a lasat cu muzici romanesti, cu dansat hore si bai de sampanie

Le urez multa bafta si sper sa ii revad la intoarcere cand noua echipa isi va termina stagiul.

Stiu ca multe persoane asteapta sa scriu despre Afganistan si cum este toata situatia aici. Este o tara cvasi-necunoscuta pentru romani avand doar o publicitate negativa mai ales cu anumite victime din randul soldatilor romani aflati in Afganistan. Asa ca vreau sa va prezint primele mele impresii dupa aproape o saptamana de locuit aici.

Din Dubai am luat un avion de tip charter catre Kabul, calatoria durand aproximativ 3 ore. Am avut noroc sa stau la fereastra asa ca am putut privi relieful si asezarile pe tot parcursul calatoriei. Eram curios sa vad unde anume ajung…In mare este un podis arid cu munti destul de inalti strabatut doar de cateva raulete din cate am observat eu. In acest relief te gandesti ca iti trebuie o mare putere de adaptare pentru a putea supravietui. Daca mai pui si vreo 30 de ani de razboaie si fanatism religios iti cam poti inchipui ce gasesti aici. Am facut doar doua calatorii prin Kabul: prima cand am venit de la aeroport catre baza unde sunt cazat si a doua catre o alta baza din centrul orasului.
In baza unde locuiesc atmosfera este destul de ok. Conditiile de locuit sunt decente, sunt vreo trei asa-zise restaurante, un magazin universal, o banca, un centru social. In mod normal ai toate conditiile sa traiesti decent pe parcursul contractului de munca.
Problema vine cand iesi din baza. Dai peste saracia oamenilor de aici si intr-un fel incepi sa iti dai seama cat de norocos esti ca nu te-ai nascut intr-o asemenea zona. Stiu ca suna destul de cinic dar pentru prima data m-am simtit norocos ca m-am nascut in Romania si intr-un fel m-am bucurat de aceasta sansa.
Este mult praf si odata cu el se creaza o imagine de saracie. Stiu ca ma tot repet cu saracia dar asta este laitmotivul aici. Relieful potrivnic si toate razboaiele au dus la o saracire accentuata a populatiei astfel creand niste conditii pentru sabotarea viitorului. Mi-am dat seama ca tinerii si copiii de aici au putine sanse de scapare din aceasta lume. Cand trebuie sa te imparti intre supravietuire si educatie nu prea te mai gandesti la ceva bun. Cu toate acestea colegii mei afgani (pentru ca munca de jos este facuta in special de locali) au un tonus destul de optimist asupra situatiei tarii lor. Faptul ca au venit tarile occidentale este privit cu destula incredere. Asta pentru ca se creaza infrastructura, spitale, scoli si tot ce trebuie pentru o societate in curs de dezvoltare. Din pacate toate aceste incercari de creare a unei stari de normalitate sunt impiedicate de o multitudine de factori: clanuri mafiote, talibani, teroristi, fanatici religiosi. Dar oamenii sunt optimisti si cred ca tara poate ajunge pe acel fagas de normalitate dorit de populatie.
Kabul este orasul Toyota …majoritatea masinilor de aici sunt fabricate de acest producator. In plus veti gasi multe masini cu volanul pe dreapta chiar daca metoda de condus este cea europeana: pe partea dreapta a directiei de mers. Nu exista prea multe reguli in trafic, cea mai importanta este tupeul. Cu toate astea nu am vazut prea multe masini ciocnite sau cu semne de lovire. Asta lasand la o parte multitudinea de masini vechi. Dar partea pozitiva a traficului de aici este multitudinea de culori: cele mai multe masini de marfa locale sunt vopsite sau lipite cu tot felul de stickere colorate ceea ce creaza un sentiment de orientalism.
Veti gasi multe magazine comercializand de toate de la electrocasnice pana la benzina si jumatati de vaca (aici vaca nu este animal sfant asa ca nu este problema). Incep sa cred ca toata lumea lucreaza sau detine un magazin. Pe orice strada intri exista cel putin un magazin la trei case. Bineinteles ca asta tine si de saracia zonei fiecare incercand sa gaseasca un mod de a face bani.
In plus exista foarte multi militari, tot felul de puncte de control si verificare, si o multitudine de masini militare. Ca si securitate personala pot spune ca se iese din baza numai cu masini blindate si cu sofer local care cunoaste foarte bine orasul.
Ca si concluzie pot spune ca sunt bine din punct de vedere al securitatii unde stau. Ca si zona stau sa ma gandesc cum traiesc oamenii din zonele rurale sau din orasele mici daca aici in capitala exista aceste semne de saracie. Asta tinand cont ca sunt foarte multi expati in Kabul si este oarecum un centru important de afaceri si administrativ. Oricum nu va recomand sa vizitati acest oras in viitorul apropiat. Poate dupa ceva ani se vor face progrese si tara va deveni ceea ce a fost odata….

ps: de abia ieri am auzit niste tunuri bubuind in departare

Dat fiind faptul ca azi este ziua mea soarta a decis sa imi ofere un cadou ieri: o plecare din tara. Cei care ma cunosc si care au mai citit una alta pe aici stiu ca de anul trecut am inceput sa ma implic in actiuni de voluntariat. In principal alaturi de cei de la Fundatia Vodafone si ajutat de o organizatoare extraordinara in persoana Georgianei Iliescu. In paralel am cautat un proiect de voluntariat in strainatate unde sa ma implic si sa capat o anumita experienta in acest domeniu. Din pacate dupa ce nu am putut sa castig concursul Voluntar de profesie am cazut intr-o pasa negativa si o perioada nu am mai vrut sa aud de evenimente umanitare. Dar am invatat ca destinul nu este intotdeauna de acord cu ceea ce simti tu in acel moment asa ca am primit un telefon neasteptat. Era o oferta de lucru din partea Natiunilor Unite pe partea de voluntariat: UN Volunteers. Dar partea si mai interesanta era locatia care mi se propunea: Afganistan. Am ramas un pic suprins pe moment dar mi-am spus ca nu trebuie sa refuz sansele oferite de viata. Asa ca am raspuns cat am putut de bine la interviul telefonic si am fost acceptat pentru postul de asistent manager logistica. Adica o sa pot sa imbin experienta mea de aproape 7 ani in logistica cu dorinta de a ajuta oamenii si pot spune ca este o sansa extraordinara. Dupa aproape doua luni de fuga dupa acte si asteptari ieri am primit vestea ca voi pleca din tara pe 9 octombrie cu destinatia Dubai->Kabul

Bineinteles ca persoanele din jurul meu au fost suprinse de alegerea mea si au inceput grijile si incercarile de schimbare a deciziei dar am ramas stapan pe pozitii. In ultimul timp m-am abonat la tot felul de bloguri si ziare din Afganistan pentru a vedea mai bine situatia de acolo si pot sa spun ca este periculos dar lucrurile nu sunt asa de negre cum apar in stirile de la noi. Oricum pot spune ca aceasta experienta ma va ajuta sa imi dau seama cu adevarat unde sunt si cat de puternic sunt mental. Daca voi rezista, si cu rezultate bune, pana la sfarsitul anului voi putea spune ca rezist in aproape orice zona a lumii. Asa ca urati-mi bafta si stati linistiti ca voi scrie pe blog de acolo si chiar voi pune si niste poze (atat cat pot din cauza securitii).

la revedere, tabara draga!
Asculta mai multe audio diverse