george83

Treziti-va din labareala de viata pe care o aveti! Da, si ma includ si pe mine in aceasta urare. M-am saturat de oameni pesimisti, oameni suparati, oameni cu tot felul de griji. Viata asta este frumoasa si trebuie traita. Trebuie traita si nu suportata. Suporti greu serviciul actual? Da-ti demisia si incearca sa faci ce iti place. Chiar daca la inceput o sa fie mai greu sa iti atingi obiectivul. Suporti greu partenerul actual? Da-i papucii si incepe sa cauti pe altcineva. Suporti greu prietenii din jurul tau? Incepe sa cauti altii care sa iti ofere bucurii. Si exemplele pot continua la nesfarsit.
Telul tau in viata nu este o viata de birou care nu iti aduce satisfacii. Telul tau in viata nu este sa te complaci langa o persoana doar de dragul de avea pe cineva aproape. Telul tau in viata nu este sa ai prieteni multi ci doar cativa carora sa le poti incredinta viata in caz de nevoie. Cati dintre voi au prieteni carora sa le cereti ajutor la 2 noaptea si sa va ajute imediat? Suparator raspuns, nu?
Asa ca terminati naiba cu viata asta de rahat pe care o suportati si incepeti sa traiti cu adevarat. Fiti optimisti si plini de zambet si veti vedea diferenta. Cu o mentalitate pozitiva poti invinge toate problemele. Cu o mentalitate negativa poti doar inhiba adevaratele tale dorinte. Nu va mai luati dupa toate sfaturile date de apropiati. Puteti chiar sa nu va luati dupa sfatul acesta. Nu ma intereseaza…important este sa vad in jurul meu ca totusi s-a schimbat ceva in voi. Ca vreti sa va traiti viata. Asa ca hai, sculati-va din patul facut prost si incepeti sa zambiti

sambata seara am vizionat filmul din titlu si nu am regretat deloc alegerea facuta. Este un film pe care il recomand tuturor celor care vor sa rada, sa planga, sa iubeasca si pur si simplu sa traiasca odata cu actorii. Este vorba de o familie in unele momente cheie, pe parcursul a 12 ani din viata ei, care ne arata cum fiecare sfarsit devine un nou inceput.

Cand si-a ridicat ochii din cartea pe care o citea a vazut-o pe ea. Ea care isi musca buza de jos in timp ce era aprofundata in citirea cartii despre…nu putea sa vada titlul cartii. Oricum nu a putut sa treaca peste ochii ei verzi ca de un smarald aprins de soare in plina amiaza. Uitase si de cartea pe care s-a chinuit sa o obtina de la arhiva bibliotecii dupa multe rugaminti catre domnisoara bibliotecara.

Bibliotecara era o tanara slabuta la corp, cu parul strans cu un elastic gri si cu niste ochelari cam mari pentru fata ei. Si el purta ochelari si de asta s-a si uitat mai atent la ea…la bibliotecara. Poate ca ea la placut putin sau el i-a inspirat incredere si de aceea s-a dus tocmai la subsol sa ii caute cartea. Carte pe care el o cauta pentru a-si scrie lucrarea despre….Nu mai stia despre ce isi scria lucrarea pentru ca era fascinat de colega de masa de lectura in biblioteca nationala. Acea biblioteca era intr-o cladire veche, construita undeva la inceputul secolului XX intr-un stil neoclasic francez, situata in centrul orasului si, ca multe altele, nu era intr-o stare asa buna. Se vedea cum au cazut la ultimul cutremur parti din fatada dar nimeni nu s-a sinchisit sa se ocupe de restaurarea ei. Lui nu ii placea prea mult biblioteca dar era singura din oras unde ar putea gasi cartea care ii era necesara sa isi scrie lucrarea.

Nu o vazuse pe fata cu ochii verzi cand s-a asezat la masa unde era el. Read more

noi cerem si dorim ca persoana de alaturi sa se indragosteasca de noi si sa ne ofere ce are ea mai bun. Sa ne ofere timp, atentia si mici dovezi de afectiune. Dar ce dam noi la schimb? Ce ofer eu persoanei de langa mine? Pai m-am gandit si se pare ca nu prea multe din pacate. Ofer discutii inteligente (sper eu) si o parere pertinenta de fiecare data cand sunt intrebat. Pot spune ca este ca o hrana spirituala. Momente de afectiune si dragoste. Pot sa fiu alaturi cand partenera mea are nevoie de mine. Dar cat conteaza toate acestea? Cat conteaza toate lucrurile acestea imateriale cand vrei sa faci ceea ce iti doresti? Cand vrei sa mergi intr-un loc sau sa iti cumperi lucrul mult visat? Conteaza exact nimic. Daca stam sa ne gandim la rece eu nu prea ofer asa multe lucruri. Si atunci de ce sa ma astept ca persoana de langa mine sa ramana cu mine? Read more

aseara m-am decis sa fac niste schimbari in viata mea anosta. De la un timp de fiecare data cand sunt intrebat ce am mai facut eu raspund cu un senin “Mai nimic”. Pana acum am tot asteptat sa am o persoana langa mine care sa ma traga sa facem diverse. Si viceversa. Am tot intrat in tot felul de relatii doar ca sa am pe cineva alaturi de care sa vad si sa simt lucruri noi. Cu unele din femeile din viata mea am trait experiente noi si nu vreau sa se creada ca regret faptul ca mi-au fost alaturi. Nu am nici un regret ca au traversat viata mea si ca ne-am intersectat. Am avut momente frumoase impreuna si amintiri pe care le voi pastra mereu in sufletul meu. Dar aseara m-am decis sa ma schimb…nu peste noapte cu totul ci sa incep sa imi vad de viata singur. Asa ca am pus o lista de ganduri:

1. serviciul meu inca imi permite mult timp la dispozitie. Din pacate nu si spatiu dar destul timp pentru a termina lucrurile incepute. Gramatica limbii engleze este unul dintre proiectele pe care nu le-am terminat. Apoi limbajul de programare Sql la care vreau sa ajung undeva la un nivel mediu; Read more

When did you last revisit the larger picture of your life?

…aceasta este o intrebare pusa mie de catre cineva din Australia pe un forum. Si i-am raspuns ca nu prea mi-am vazut imaginea vietii mele de ceva timp. Ca nu am mai stat sa reflectez la actiunile mele, la amintirile mele, la persoana mea si la caracterul meu. Cred ca fiecare dintre noi are anumite momente cand incearca sa isi descopere adevarata persoana din el si sa isi gaseasca dupa mastile, invariabil puse, acel om gol care este el. Ne uitam la copii si ne uimeste capacitatea lor de a spune adevarul fara sa se ascunda. Cateodata suntem chiar rusinati de faptul ca spun anumite lucruri pe care nu ar trebui sa le spuna: “Ai nasul cam mare”, “Arati ca un clovn imbracat in lucrurile astea”, “Esti gras”, “Esti cam prost” etc. Ei inca nu si-au “imbracat” eul in tot felul de masti puse pentru a putea creste si deveni oameni mari. Si acel eu trebuie sa il redescoperim pentru a nu uita cine suntem cu adevarat. In incercarea noastra de a urca o scara sociala, de a face pe cineva sa se indragosteasca de noi, de a parea frumosi, uitam incet incet cine suntem cu adevarat si ne transformam in ceva fals, in ceva care este doar o masca. Apoi cand cineva incearca sa ajunga la eul nostru il izgonim din viata noastra….ne este frica sa ne descoperim cu adevarat cine suntem pentru ca este posibil ca eul nostru sa nu fie asa bogat, asa frumos, asa bun de iubit. Ne este frica de pierderea lucrurilor dobandite. Dar interesant este ca aceste lucruri nu sunt dobandite de noi ci de masca noastra. De ce lucrurile cele mai pretuite de noi sunt acele lucruri pentru care ne-am deschis eul si le-am primit cu toata fiinta noastra? De ce ne putem lipsi de cele mai multe lucruri, adica acelea care sunt dorite de masca noastra? Pentru ca aceasta masca (sau masti) nu este adevaratul eu al nostru. De aceea este necesar sa mai “revisit the larger picture of our life” si sa ne dam seama ce vrem cu adevarat si mai ales cine suntem. Si sa lasam persoana pe care o consideram merituoasa sa ne descopere. Aceasta este adevarata iubire….deschiderea totala catre celalalt….

…azi ca omul doritor de bani ce sunt m-am intors la serviciu pentru un nou an plin de “succesuri profesionale” (cica asa ni s-a urat de la conducere). Bineinteles ca toata lumea intreaba pe toata lumea unde si ce au facut de revelion. Si bineinteles ca lumea a ramas consternata la raspunsul meu ca am stat acasa si am citit o carte cu un pahar de vin langa mine. “Cum nu ai fost la o petrecere?”, “Cum ai stat singur fara prietena/iubita/amanta?”, “Si ai citit o carte?”, cam astea au fost intrebarile predominante. M-am asteptat sa inteleaga decat putini oameni dorinta mea de liniste. Pentru ca asta am dorit in primul rand: liniste. Dupa un an destul de agitat si presarat cu multe urcusuri si coborasuri am vrut sa am niste timp numai pentru mine. Interesant ca am citit pe net si au fost destule persoane care au procedat la fel…au preferat linistea propriei locuinte in detrimentul petrecerii. Sa fie un semn ca anul trecut a fost obositor sau ca incepem sa ne reconsideram viata? Sau poate ca am devenit online mai mult decat offline (tinand cont ca la 12 si un pic lumea trimitea cadouri pe facebook ). As vrea sa raman optimist si sa cred ca incepem sa ne reconsideram viata si ca ne indreptam spre o alta ierarhizare a dorintelor. Sa incercam sa mai si traim si sa mai lasam ganditul la rece pe planul secund. Vorbeam ieri cu o prietena buna (pe care am suparat-o putin prin discutia avuta) si ii spuneam ca m-am saturat de vorbit. M-am saturat sa tot discutam planuri, unde mergem, de ce mergem. Vreau sa actionam, sa traim, sa simtim. In loc sa vorbim pe mess mai bine sa ne intalnim undeva pe afara sau la un suc. Stiu ca sunt oarecum contrar curentului actual care trage oamenii spre comunicare nepersonala dar cam asta am fost mereu: Gicu contra ….Nu este o rezolutie de an nou ci doar un moment de iluminare citind o carte intr-o zi de revelion…

Prin urmare daca vreti vreodata sa discutati cu mine pregatiti-va sa iesiti din casa

..la inceput de an sa lasam vaicarelile, datu-l vinei pe altcineva si invinovatirea soartei si sa incepem sa facem lucrurile singuri. Daca vrem ceva sa punem mana si sa obtinem singuri si fara ajutor din partea altor forte. Avem capacitatea sa obtinem aproape tot ce vrem dar numai daca vrem cu adevarat. Asa ca incepeti sa va doriti cu adevarat…incepeti sa va luati dupa ce simtiti si nu dupa ce ganditi. Lasati calculele si lasati-va in voia simtamintelor….o sa observati ca sunteti mai impacati cu voi….

si o melodie motivationala …

potrivit OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii) la fiecare 1000 persoane exista in medie in jur de 150 de oameni care mor intre 15 si 60 de ani. Daca nu ma credeti puteti verifica aici. Si acum vine intrebarea: ce sanse aveti sa prindeti pensia? ….cred ca mai bine va traiti viata si terminati cu stransul de bani…ca s-ar putea sa nu apucati sa va bucurati de ei. Incercati sa va umpleti sufletul de amintiri frumoase si de momente fericite. Nu mai stati acasa ca nu aveti bani de iesit..sunt atatea evenimente cu intrare gratis (unele postate si de mine pe aici). Nu va mai ganditi la faptul ca va trebuie nu stiu ce masina pentru ca s-ar putea sa nu apucati sa o conduceti. Incercati sa va plimbati…chiar si prin ploaie. Nu mai stati peste program la serviciu in speranta ca seful o sa va observe si o sa va mareasca salariul. Toate acele ore peste program sunt deja pierdute din timpul vietii si nu o sa le mai recuperati cu toti banii din lume. Vorbeste cu prietenii si iesiti undeva..oriunde…Doar nu sta in casa si crede ca poate nu esti in aia 150 de oameni pentru ca nu stii niciodata cand vine….